Creditul Ipotecar

1.CREDITUL

Participarea în proportie ridicata a creditului la finantarea economiei, implicatiile acestuia asupra cresterii economice si asigurarii echilibrului monetar explica interesul literaturii din domeniu pentru delimitarea continutului creditului si definirea lui.

Definirea creditului – scria economistul italian Amadeo Gambino – ramâne într-adevar o chestiune dintre cele mai controversate, iar belgianul Fernand Baudhuin sustine ca nu lipsesc definitii ale creditului si ca aproape fiecare economist are propria-i definitie Creditul se dovedeste a fi una dintre cele mai complexe categorii valorice.

Sistematizând numeroasele opinii exprimate, putem structura trei conceptii privind fundamentele definirii creditului: creditul ca încredere, creditul ca forma a relatiilor de schimb si creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire.

Creditul ca încredere

Unii economisti apreciaza ca ideea de încredere ar reprezenta principalul continut al creditului. Potrivit acestei conceptii creditul este o categorie subiectiva, psihologica. Dupa cum se mentiona anterior, notiunea de credit îsi are originea în latinescul credito (a avea încredere). Încredrerea este necesara in relatiile de împrumut, dupa cum fara ea nici vânzarea de marfuri cu plata amânata n-ar putea avea loc. Pentru ca relatia de credit sa se manifeste, creditorul trebuie sa aiba încredere în calitatile morale ale debitorului, sa fie convins de bonitatea sa, de capacitatea financiara a acestuia de a face plata( a rambursa) la scadenta, de solvabilitatea acestuia.

Creditul ca schimb

Unii autori considera creditul ca fiind o forma particulara a schimbului. Astfel economistul francez Jean Marchal considera creditul ca schimb separat în timp. Operatiunile de credit sunt operatiuni de schimb care prezinta acea particularitate ca un interval de timp apreciabil separa efectuarea prestatiunii de efectuarea contraprestatiunii. Profesorul Stefan Dumitrescu în lucrarea sa Tratat de moneda , considera creditul ca un schimb care incepe în prezent si se termina în viitor. Creditul – dupa cum se mentioneaza în Dictionarul economico-financiar si contabil – înseamna schimbarea unei prestatiuni actuale contra unei prestatiunii viitoare intre doi subiecti: creditorul care trensfera bunuri, servicii sau bani (prestatiune actuala), si debitorul, care-si asuma obligatia de a plati bunurile sau de a restitui banii la scadenta( prestatiunea viitoare). Potrivit unei formulari care se gaseste într-un dictionar american de termani bancari, creditul este un acord prin care forme ale valorii- bunuri, servicii sau moneda – sunt cedate in schimbul unei promisiuni de plata viitoare.

Creditul ca expresie a relatiilor de redistribuire.

Ceea ce deosebeste esential de creditul de schimbul de marfuri este mobilul creditarii care însemna redistribuirea valorii. Continutul economic specific al creditului este transferul unei parti din produsul social de la unii participanti la circuitul economic catre alti participanti la acest circuit, în transfer cu caracter temporar. Continutul economic cu caracter principal al creditului este transferul de capital între persoane fizice si juridice, un transfer ce constituie –dupa expresia lui Marx- o forma specifica de miscare a capitalului de împrumut. Creditul este o componenta a relatiilor de repartitie, o forma particulara a acestor relatii care au caracter temporar, spre deosebire de relatiile de redistribuire ce au loc pe linie fiscala, în raporturile cu bugetul public, carora le sunt proprii redistribuiri valorice cu titlu definitiv.

Desi creditul este mai bine reprezentat de relatiile de repartitie, cele trei grupuri de conceptii asupra creditului- încredere, forma specifica a schimbului, forma particulara a relatiilor de redistribuire- se coreleaza între ele si numai împreuna configureza relatiile de credit în ansamblul lor.

Sintetizând,trasaturile relatiilor de credit pun în evidenta finantarea agentilor economici pe seama disponibilitatilor latente ale economiei si emisiunii monetare în conditiile rambursabilitatii si perceperii de dobânda.