Criză financiar-bancară

Introducere

Ce sunt crizele financiare şi bancare? În ultimele două decenii, activităţile sistemelor financiare şi bancare internaţionale au fost grav perturbate de două valuri de crize, care au marcat puternic atât ritmul creşteri economice, cât şi relaţiile între cetăţean, sistemul bancar - financiar şi autorităţile naţionale şi supranaţionale. În anii ’90 problemele acumulate în zone geografice diferite au trimis în criză state situate în Asia de Sud-Est, Europa şi America Latină. Ulterior, în 2008, prăbuşirea pieţei imobiliare în Statele Unite ale Americii a indus o tensiune puternică în sistemului financiar, ceea ce a determinat o reacţie în lanţ în principalele companii internaţionale de credit şi investiţii: mari bănci şi firme de asigurări au intrat în faliment sau au fost salvate prin intervenţia statului. Problematica crizelor financiare este extrem de complexă, incluzând o serie de factori cantitativi şi calitativi, de ordin financiar, economic, social, etic, tehnologic şi uman, care pot interveni şi influenţa operaţiunile financiare într-un stat sau în mai multe state, simultan. Considerăm că este dificil de apreciat că un model tradiţional ar putea explica o criză financiară, în condiţiile în fiecare context de apariţie, condiţii de evoluţie şi programe de soluţionare a unei crize sunt unice şi irepetabile.

Studiile istorice relevă faptul că dezvoltarea capitalistă a fost permanent însoțită de crize bancare ce capătă adesea un caracter sistemic, de criză economică generalizată. Mai mult decât atât, există caracteristici cantitative și calitative comune ale crizelor, indiferent de țara în care se declanșează.

1. factori declansatori ai crizei financiar-bancare

Unul dintre principalii factori declanşatori ai crizei financiare care a început în SUA sunt cre¬ditele subprime, împrumuturi ipo¬tecare cu risc mare de incapacitate de plată. Pe alta parte, “politica banilor ieftini” promovată de Fed după fenomenul 11 septembrie 2001, precum şi un comportament corporatist al instituţiilor financiare lipsit de responsabilitate şi moralitate. Exacerbarea fenomenului de titrizare a creanţelor a creat un adevărat “lanţ trofic”. Astfel, brokerii de credite au plasat băncilor tot mai mulţi clienţi “subprime”, atraşi de mirajul comisioanelor în funcţie de vânzări. Băncile, la rândul lor, au acceptat creditarea acestora la dobânzi mici şi fixe în primii ani, în ideea existenţei posibilităţii de refinanţare ulterior, precum şi în contextul posibilităţii curăţării activelor prin cedarea portofoliului de astfel de credite către vehicule financiare specializate. Acestea din urmă, după titrizarea creanţelor achiziţionate, vindeau noile titluri pe pieţe secundare specializate investitorilor instituţionali: fonduri de pensii, societăţii de asigurări, bănci de investiţii etc. –primele instituţii care au fost lovite de criză

În ciuda eforturilor autorităţilor financiare, FMI a continuat: "Există o îngrijorare crescândă că gestionarea agregatelor monetare folosite pentru a exercita controlul macroeconomic este subminată de activităţile de inovare financiară a băncilor şi pentru activităţi care nu sunt cuprinse în bilanţuri." Cu alte cuvinte, acţiunile care au condus la criza de prima mână din Statele Unite sunt repetate, deşi într-o formă diferită, în China.

După creşterea cu 1,75 la sută în 2009, economia din America Latină a crescut anul trecut cu circa 6 la sută ca urmare a cererii puternice din China şi a creşterii preţurilor la materiile prime. FMI a avertizat însă că aceste "condiţii favorabile" ar putea deveni în unele ţări factori declanşatori pentru o expansiune a creditelor şi ulterior "ar putea duce la o eventuală explozie" a acestora. Creşterea ar putea fi inversată rapid dacă ar exista o recesiune în Brazilia, ţară de care depind mulţi din regiune. Ar fi totodată şi "o lovitură dură" pentru China, ceea ce ar duce la o scădere a exporturilor de materie primă.

Incertitudinea economiei mondiale, pe care nici măcar o prezentare optimistă a FMI nu o poate masca, indică faptul că criza financiară mondială care a izbucnit în 2008 nu este o furtună care trece, ci începutul unei noi perioade în istoria capitalismului mondial. Perioada este marcată de răsturnari economice continue, de o creştere a tensiunilor internaţionale şi de aprofundarea conflictului de clasă.

2. Caracteristicile crizei alese

Crizele financiare sunt deosebit de complexe şi diferă una de cealaltă. Având în vedere ca mecanismele care produc crizele nu sunt pe deplin cunoscute ele pot fi clasificate după consecinţe. Multe dintre crizele sistemului bancar din tarile în curs de dezvoltare par sa fie endemice, având un tipar de insolvenţă şi lichiditate menţinut pe câţivaani. Alte ţări s-au confruntat cu epidemii, unele crize implicând în unele cazuricăderi macroeconomice, iar în altele nu.