Crizele financiare, bancare și depresiunile economice

Lumea financiară s-a confruntat ,în ansamblu cu peste o sută de crize.În urma analizării crizelor s-a constatat că fiecăreia îi corespunea un anumit ciclu financiar , acestea fiind aproape imposibil de evitat în cadul unei economii de piață.

Ciclurile financiare cunosc mai multe faze,în care se consolidează fenomenul crizei,debutând cu faza progresivă,urmată de o dezvoltare accelerată,implicând haosul și dezordinea prețurilor comportamentelor,iar faza finală -etapa de consolidare, ce aduce cu sine refacerea economiei.

Odată cu devalorizarea activelor,absorbția pierderilor,reechilibrarea bilanțurilor,agenții economici sunt liberi să cheltuie și să consume din nou.Astfel economia de piață cu un ciclu financiar nou începe să funcționeze iar,oferindu-ne imaginea unui nou început de dezvoltare economică.

Cea mai importantă etapă a crizei este răspândirea acesteia asupra întregii economii,atunci se instalează recesiunea. Aceasta are la bază realizarea unor investiții cu grade de îndatorare ridicate și dependența față de cerere,ca consecință a profitabilității scăzute din sfera sectorului productiv.Astfel are loc o incetinire a economiei, deoarece expansiunea realizată pe baza datoriilor devine limitată. Intervenția unei politici guvernamentale este limitată în privința stimulării economiei mai ales atunci când cheltuielile se bazează pe datorii.

Ca răspuns la fenomenul crizei,guvernul Marii Britanii decide să micșoreze temporar impozitele;alte guverne susțineau creșterea împrumuturilor și încurajarea băncilor centrale cu privire la reducerea dobânzilor,însă această tactică aducea o serie de dezavantaje legate de costurile majore pe care le presupun împrumuturile guvernamentale:creșterea dobânzilor și reducerea valorii valutelor ca urmare împrumuturilor excesive.

Temelia care stă la baza economiei de piață este reprezentată de bănci,a căror funcționalitate este dată de intrumentul creditului bancar. Din punct de vedere al surselor de finanțare, creditele bancare în SUA erau în proporție de 40%,chiar dacă aceasta este țara în care tranzacționarea cu acțiuni se realizează cel mai ușor,acestea dețineau doar 9,2%;în Germania creditele bancare acopereau 78% iar în Japonia 85%.Aceste date ne demonstrează importanța majoră atribuită băncilor pe care îl au în procesul de finanțare. Băncile în general exercită o influență și un rol mult mai important asupra țărilor care se află în proces de dezvoltare ,spre deosebire de țările industrializate.

Prin urmare în cadrul etapelor privind relansarea economiei,măsurile primordiale care trebuie efectuate la nivel național vizează derularea optimă a procesului de acordare a creditelor,acesta fiind posibilă prin intervenția guvernelor asupra rezolvării problemelor cu lichiditatea și prin garantarea unei solvabilități instituțiilor bancare. În acest context afirmația lui ”Bancherii fac afaceri bune doar când statul face afaceri proaste” trebuie să ne pună pe gânduri,fiind una foarte sugestivă.

Fiecare criză,depresiune, care se instalează implică consecințe diferite,astfel prima cea mai gravă criză financiară- Marea Depresiune(1929-1933) a afectat pe lângă viața cotidiană și știința economică.Prin urmare se considera că economia era una de tip mecanicist,care necesita intervenție din partea statului în opinia lui J.Keynes și J.Galbraith,lideri de opinie. Drept consecință,pe baza situației îndoielnice a sistemului democratic, a aparut și s-a dezvoltat Uniunea Sovietică,care a avut un rol de importanță majoră în viața cetățenilor.

Rădăcinele crizelor sunt considerate a fi începute odată cu anii '80 ,atunci când liberalizarea financiară era susținută în condiții de dezinflație. Dereglementarea din anii '90 din sectorul telecomunicațiilor a dus la crearea de bule speculative,printre care Internet Bubble,care a atras după sine investiții enorme ,urmând în 2001 spargerea bulei speculative.

Înainte de apariția titlurilor de valoare ,posibilitatea speculării era una foarte redusă.Apariția burselor și dezvoltarea acestora au dezvoltat procesul de speculație,facând posibilă accelerarea dinamicii crizelor și efectul lor repetitiv,cauza constând în modul în care se formează prețurile în cadrul piețelor bunurilor consumabile(între cerere și ofertă existând o relație de interdependență) și în cadrul piețelor de active financiare(creșterea prețurilor produce creșterea cererii). Astfel piețele de capitaluri devenind adevărate instituții de reglementare,luându-le locurile sindicatelor și a statelor. Schimbarea la nivel macroeconomic din punct de vedere a predominării valorilor acționariale ,a dus la îndatorarea sectorului privat.