Definirea și Cuantificarea Riscului de Credit

Cap.1 Definirea şi gestiunea riscului de credit

Riscul de credit (denumit şi risc de insolvabilitate a debitorului sau risc de nerambursare) exprimă probabilitatea neîncasării efective, la scadenţă, a fluxului de numerar anticipat, determinat de creditare. El este asumat de toate băncile ăi poate genera probleme serioase atât băncii în cauză, cât şi întregului sistem bancar, daca expunerea la risc este substanţială. De aceea, strategia fiecărei bănci trebuie sa includă programe şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare, în general, şi a celor de creditare, în special. Minimizarea expunerii la risc, alături de maximizarea rentabilităţii, respectarea reglementarilor bancare si a celor generale constituie obiective principale ale managementului bancar .

Riscul de credit se defineşte ca probabilitatea înregistrării unei pierderi cauzată de neîndeplinirea de către o contraparte sau un debitor a obligaţiilor prevăzute în contractul de credit. Riscul de credit apare în aproape toate activităţile financiare şi, din acest motiv, este important să fie măsurat şi acoperit corespunzător. Mult timp managementul acestui risc s-a realizat prin selecţia şi monitorizarea creditelor şi prin crearea unui portofoliu diversificat de credite. În ultimul deceniu instrumentele financiare şi pieţele de transfer al riscului au evoluat, iar băncile şi firmele de consultanţă specializate au dezvoltat modele sofisticate de măsurare a riscului de credit .

Riscul de credit – numit şi risc de contrapartidă sau risc de insolvabilitate a clientului este cel mai important risc cu care se confruntă instituţiile bancare. El constă în probabilitatea de a pierde, prin nerespectarea de către clientul debitor a clauzelor contractuale. Pierderea poate sa fie totală sau parţială. Acest risc creste odată cu numărul de clienţi, cu volumul creditului acordat si cu nivelul ratei dobânzii. În gestiunea acestui risc, băncile urmăresc întocmirea şi analizarea unui dosar de creditare, stabilesc reguli de diviziune a riscului şi caută să-şi diversifice portofoliul de credite.

Riscul de credit înglobează atât riscul în activitatea de creditare propriu-zisă cât şi în alte tranzacţii iniţiate pentru clienţii băncii, cum sunt: emiterea de scrisori de garanţie, deschiderea/confirmarea de acreditive, scontarea unor efecte de comerţ prezentate de clienţi, investiţii în acţiuni şi alte valori mobiliare, alte facilităţi acordate clienţilor.

În ultimii 10 ani, mai multe organizaţii bancare au investit mulţi bani în modelarea riscului de creditare apărut din operaţiuni importante. Asemenea modele au fost create în scopul de a ajuta băncile în ceea ce priveşte cuantificarea, uniformizarea şi managementul riscului de creditare. Analiza creditului reprezintă procesul de evaluare a riscului de creditare. Riscul de creditare trebuie apreciat în funcţie de ceea ce banca se aşteaptă să realizeze de pe urma creditării. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române prin noţiunea de risc se înţelege pericol, inconvenient posibil, probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe nedorite pentru subiect.

Existenţa riscului induce o expunere la risc, care este dată de valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care este posibil să le suporte în viitor un anumit subiect, în special banca. Conform Dicţionarului Enciclopedic Managerial, prin risc se înţelege: măsură a neconcordanţei dintre diferite rezultate posibile, mai mult sau mai puţin favorabile sau nefavorabile, într-o acţiune viitoare. Acelaşi dicţionar explică şi termenul de risc de credit: pierdere rezultată din nerecuperarea totală sau parţială, de către bancă, a fondurilor investite şi / sau a dobânzii aferente acestora.

Riscul de credit este primul dintre riscurile bancare cu care se confruntă o instituţie financiară. Riscul de credit exprimă posibilitatea ca împrumutaţii să nu-şi onoreze obligaţiile la scadenţă. Pentru împrumutat, riscul de credit exprimă într-o formă mai largă, degradarea situaţiei financiare a acestuia.

Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel a încercat să elaboreze în ultimii ani reguli de supraveghere a adecvării capitalului mult mai concrete pentru a ajuta băncile active la nivel internaţional.