Determinarea riscului în decizia de investiție

Calculul eficienţei proiectelor de investiţii într-o manieră deterministă, se bazează pe un set de informaţii (valoarea investiţiei, nivelul preţurilor şi al costurilor etc.) considerate ca rămânând neschimbate în raport cu nivelul stabilit, atât în perioada de edificare, cât şi în cea de exploatare a obiectivului. în realitate, însă, acestea cunosc modificări importante ca urmare a evoluţiei conjuncturale a proceselor economice, în special sub impactul fenomenelor politice şi sociale interne şi externe. De aceea calculul determinist (empiric) este o simplificare ce poate fi aplicată într-o primă etapă pentru soluţionarea unor probleme legate de elaborarea variantelor posibile de realizare a proiectului şi alegerea variantei care satisface cel mai bine obiectivele urmărite de investitor. Ulterior, pentru fundamentarea riguroasă a deciziei, este necesar să se introducă în calculul şi analiza eficienţei proiectului şi riscul determinat de schimbările, evoluţiile contradictorii ce se manifestă în general şi cu atât mai mult într-o economie aflată în tranziţie.

Riscul reprezintă posibilitatea de a te expune la pierderi, iar calculul lui se bazează pe o experienţă vastă sau pe informaţii care permit efectuarea unor estimări privind probabilitatea consecinţelor acestora. Cuantificarea consecinţelor riscului şi includerea lor în calculul economic ne permit să cunoaştem impactul acestuia asupra eficienţei proiectului.

Problematica riscului şi incertitudinii preocupă din cele mai vechi timpuri pe oamenii de afaceri. De regulă riscul şi incertitudinea erau apreciate în comparaţie cu certitudinea. Siguranţa pentru o situaţie bună era asociată cu certitudinea, iar prevederile de înrăutăţire a situaţiei, cu riscul şi incertitudinea.

în prezent, în literatura de specialitate, se face distincţie între risc şi incertitudine. Riscul este înţeles ca un fenomen care rezultă din situaţii în care putem identifica posibilele rezultate şi chiar probabilitatea lor de manifestare, fără, însă, să fim siguri că se vor produce. Incertitudinea descrie situaţiile în care nu suntem capabili să identificăm în totalitate sau chiar parţial posibilele rezultate şi, cu atât mai mult, posibilitatea lor de manifestare.

Pentru a realiza o mai buna distincţie între cele două noţiuni, în practica economică s-a ajuns la soluţia ca delimitarea lor să se facă astfel:

- incertitudinea caracterizează o situaţie căreia nu i se pot asocia probabilităţi;

- riscul este caracteristic unei situaţii căreia i se pot stabili probabilităţi într-o anumită distribuţie.

Un alt criteriu care permite o departajare clară a celor două categorii economice este natura cauzelor care le determină. Astfel, dacă incertitudinea este generată de lipsa unor informaţii certe referitoare la consecinţele unei acţiuni, riscul este determinat de factori care pot fi stabiliţi cu o precizie acceptabilă prin calcule bazate fie pe o experienţa îndelungată, fie pe date informaţionale ce se pot obţine relativ uşor. Se pot face astfel estimări pertinente privind probabilitatea consecinţelor iniţierii unor acţiuni sau apariţiei unui eveniment.

În economia de piaţă, al cărei mecanism de reglare se bazează pe concurenţă, pe evoluţia liberă a preţurilor etc, incertitudinea şi riscul sunt variabile de care trebuie să se ţină seama, suprimarea lor ducând la decizii neviabile. Oricât de precauţi ar fi şi de oricâte informaţii ar dispune agenţii economici, investitorii nu vor putea niciodată să elimine în întregime incertitudinea din activitatea lor sau să evite apariţia riscului. Tot ceea ce pot face ei este să studieze şi să calculeze riscul, pentru a-1 cunoaşte şi a alege varianta cea mai puţin riscantă. Calculul riscului nu scuteşte, însă, agentul economic de asumarea sau acceptarea lui, ci îi oferă doar posibilitatea să-1 înfrunte în cunoştinţa de cauză.

În activitatea economică putem aprecia că riscul se constituie ca un rău necesar procesului de dezvoltare, iar ocolirea lui dăunează acestui proces Aşa, de exemplu, în cazul introducerii pe piaţă a unor produse noi apare incertitudinea în legătură cu reacţia concurenţilor, preţurile la care vor fi vândute produsele, veniturile scontate etc, de unde şi eventualele riscuri Pentru a face faţă riscului generat de acţiunile ce le-ar putea iniţia concurenţii, agentul economic va introduce tehnologiile cele mai avansate, care să-i permită reducerea costurilor, fabricarea unor produse de calitate superioară, va introduce inovaţii şi sisteme de organizare şi de management perfecţionate care-i vor permite să diminueze sau chiar să elimine unele consecinţe negative ale riscului previzibil.

Categoriile de risc

Într-o abordare generală riscul înseamnă hazard, probabilitatea unor eventuale pierderi sau „posibilitatea de a te expune la pierderi, ori o pierdere posibilă „pe care, printr-o politică economică modernă, încercăm sa o prevenim sau să o diminuăm.

Perceperea riscului, conturarea dimensiunilor sale, presupune o conştientizare a pericolului unei acţiuni, asumarea responsabilităţii de către o persoană, atunci când se afirmă că rezolvă o problemă sau face un lucru „pe riscul său". Agenţii economici, acţionarii, partenerii societăţii comerciale percep riscul ca pe un rezultat nefavorabil cu o probabilitate anume. Ceea ce se consideră pierderea probabilă se referă, bineînţeles, la efectele aşteptate în viitor pe baza unor previziuni estimate. Riscul este gândit ca o probabilitate a pierderii ataşate unui câştig. Investitorul va accepta riscul unei pierderi dacă prevede ca va putea să o compenseze cu un câştig adiţional ce poate fi anticipat cu o anumită probabilitate.

Riscul în economie se poate caracteriza şi estima în funcţie de factorii care îl determină şi de dimensiunile pe care le cunoaşte în dezvoltarea sa. Astfel, după factorii care îl generează se disting două tipuri de risc:

- riscul în afaceri (de întreprindere);

- riscul financiar.

Riscul în afaceri sau de întreprindere este generat de evoluţia progresului tehnic în ritm rapid şi consecinţele sale sunt greu de stabilit; incertitudinile pieţei referitoare la evoluţia cererii, schimbarea preferinţelor consumatorilor, modificarea preţurilor, a politicii vânzărilor promovate de unele firme, instabilitatea economică şi politică (situaţii de criză economică, de inflaţie, de şomaj, greve etc).

Chiar şi atunci când investitorul dispune de strategii privind modernizarea proceselor de producţie, a dotărilor tehnice există un risc al afacerii mai mare sau mai mic. El este legat de succesiunea la intervale de timp scurte a noilor cuceriri ştiinţifice. La rândul lor preţurile nu pot fi nici controlate şi nici stăpânite, cu toate că se fac unele eforturi din partea statului de a struni creşterile acestora. Evoluţia preţurilor e influenţată de lupta de concurenţă, înţelegerile dintre producători, jocul cerere-ofertă (determinat de starea producţiei, de venituri, de tendinţa spre câştig mai mare etc). Toţi aceşti factori acţionează unul asupra altuia, iar efectul lor combinat dă nivelul riscului de întreprindere sau calitatea ce se atribuie previziunilor referitoare la profiturile viitoare.

Riscul de afacere este, aşadar, un element definitoriu în activitatea agenţilor economici, care îi poate dinamiza sau îi poate aduce în stare de faliment. Agenţii economici pot dilua acest risc, dacă proiectul este bine fundamental în legătură cu cerinţele pieţei pe baza informaţiilor culese prin studii de marketing, dacă aplică strategii şi metode de promovare a vânzărilor, de adaptare a ofertei şi preţurilor la condiţiile pieţei.