Dinamica cheltuielilor publice în România și factorii de influență asupra acestora

Indicatori de caracterizare a cheltuielilor publice

1.1 Abordări conceptuale

În contextul actual, ca rezultat al evolutiei ascendente a relatiilor economico-financiare în care este implicat statul, rolul său de putere supremă, protectoare si reglementatoare manifestă un interes central în dezvoltarea durabilă a societatii. În procesul îndeplinirii functiilor si sarcinilor sale, statul asigură acoperirea necesitătilor publice generale prin mobilizarea resurselor, prin intermediul relatiilor economico-financiare, a cărei parte integrantă o reprezintă. Utilizarea resurselor bănesti, astfel prelevate, are loc prin intermediul cheltuielilor publice.

O imagine mai relevantă asupra acestui concept o redă explicatia ilustrului economist român Iulian Văcărel: „Cheltuielile publice concretizează cea de-a doua fază a functiei de repartitie a finantelor publice, si anume aceea a repartizării resurselor financiare publice pe diverse destinatii. Utilizarea propriu-zisă a acestor resurse pentru înfăptuirea obiectivelor cuprinse în programele guvernamentale privind activitatea socială, economică, administrativă si de altă natură, desfăsurată pentru realizarea acestora se reflectă în cheltuielile publice. Prin cheltuieli publice, statul acoperă necesitătile publice de bunuri si servicii considerate prioritare în fiecare perioadă. ”

În cadrul cheltuielilor publice includem cheltuielile publice efectuate de administraţiile publice centrale, locale, cheltuielile finanţate din bugetul asigurãrilor sociale de stat, precum şi cheltuielile organismelor internaţionale efectuate din prelevãri de la membrii acestora.

Manifestarea si importanta cheltuielior publice, ca fenomen financiar, este supusă conditiilor si legitătilor economico-sociale, ce caracterizează evolutia societătii în toate etapele importante ale istoriei.

Pentru efectuarea unei analize globale a cheltuielilor publice se impune dimensionarea unei serii de indicatori. În viziunea economistului român, Iulian Văcărel, aceşti indicatori se referã la nivelul, structura şi dinamica cheltuielilor publice.

1.2 Indicatori privind nivelul cheltuielilor publice

Nivelul cheltuielilor publice totale si al diferitelor categorii de cheltuieli se apreciază atât static (la un moment dat), cât si dinamic (în evolutie pe o perioadă de timp).

a) Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (C ) si volumul cheltuielilor publice în expresie reală (C )

Cercetarea în detaliu a cheltuielilor publice, facilitează determinarea politicii bugetare de stat în diferite perioade de timp. Acest indicator de generalitate ridicată, formează o primă imagine asupra efectelor interventiei statului în viata socio-economică.

Volumul cheltuielilor publice în expresie nominală (C ) se bazează pe exprimarea cheltuielior publice în preturi curente, care sunt influentate de procesul inflationist.

Volumul cheltuielilor publice în expresie reală (C ) exprimă efortul financiar real, cheltuielile publice fiind recalculate în preturi constante. Cu ajutorul indicelui preturilor (deflatorul) ( ), se transformă mărimea cheltuielilor publice din expresie nominală în cea reală.

Indicele preturilor =

Volumul cheltuielilor publice în expresie reală =

- nivelul preturilor în perioada curentă

- nivelul preturilor în perioada de bază

Influenta fenomenului inflationist, indispensabil economiiilor contemporane, este apreciată în cadrul volumului cheltuielilor exprimate real; astfel fiind înlăturat inconvenientul variatiei preturilor, comparatiile si aprecierile devenind concludente.

Acesti indicatori sunt utili pentru reflectarea volumului cheltuielilor publice, în monedă natională si se foloseste la efectuarea de analize pe plan intern, national, neavând relevantă la nivel international.