Drepturile, libertățile, îndatoririle din Constituția României și legislația internațională într-un stat democratic - analiză comparativă

1)Aspecte Privind Drepturile, Libertatile Si Indatoririle Omului;

Drepturile,libertatile si indatoririle omului si cetateanului au reprezentat inca din secolul XVIII-lea ( in momentul in care au aparut frecvent in dicsursurile politice si juridice in Europa), una dintre cele mai spinoase probleme cu care umanitatea se confrunta, deoarece de multe ori ea nu a fost perceputa ca atare, ca o necesitate pentru definirea statutului uman, pastrarea demnitatii umane, si nici respectata intotdeauna.

Aceste drepturi si libertati sunt , de fapt, garantia statutului fiintei umane, reprezentand in acelasi timp o posibilitate de manifestare libera a omului in general atat in cadrul societatii cat si in cadrul relatiilor interumane. Insa, problematica drepturilor si libertatilor devine relevanta o data cu cresterea treptata a puterii statale cat si a centralizarii. Pana la aparitia statului modern, drepturile, scutirile, libertatile erau tot atatea limite ale puterii statului : in primul rand , ele erau deseori formulate sub numele de “proprietate”, reprezentand un fel de “drept colector”, fiind inglobate dreptuirle si libertatile unor comunitati, astfel incat nu reveneau decat foarte rar individului in sine. O data cu apairtia statului modern, apare nevoia in ceea ce priveste necesitatea aparitiei unei autoritati cu competenta generala,care sa apere, pe plan juridic si politic, binele comun, drepturile, libertatile individului contra abuzurilor caestei autoritati sau a agentilor sai.

O data cu revolutia franceza si americana, apar primele declaratii de drepturi.Astfel, Bill of Rights( pentru americani), avea efecte juridice concrete: dispozitiile lor erau aplicabile in justitie, cat si Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului , adoptata de Adunarea Nationala a Frantei in 27 august 1789, aceste doua acte reprezentand in momentul respectiv garantia drepturilor omului.

Alaturi de acestea mai putem mentiona Magna Charta(1215), cat si Habeas Corpus(1679). In toate aceste acte sunt garantate drepturi ca; garantia libertatii personale, interdictia de a retine o persoana in absenta procedurilor prevazute de lege, siguranta individului, garantia vietii, proprietatea.

In fond, dreptuirle si libertatile omului exista deoarece s-a considerat necesara instaurarea unui sistem clar is deschis pentru a oferi sansa individului sa se poata dezvolta ca fiinta, din punct de vedere social, mental, afectiv, fiindu-i in acelasi timp pretuita demnitatea .

Chiar daca par, la prima vedere, asemanatoare, exista o vadita diferenta intre termenii de: “drept”-“libertate”, “drepturile omului”-“drepturile cetateanului”, “drept fundamental”-“drept subiectiv”. Notiunea de “drept” desemneaza “o prerogativa concreta, susceptibila de realizare” , avand o existenta reala, in timp ce notiunea de “libertate” este o “prerogativa abstracta ce nu presupune realizarea”, asadar, cele doua notiuni desi aparent identice, se completeaza(libertatea completeaza totdeauna un drept), doar prin intermediul libertatii indivizii isi pot exercita drepturile, deoarece sunt egali doar cei ce sunt liberi(principiul libertatii si egalitatii) .Normele de drept trebuie orientate nu numai spre a consacra libertatea individuala ci si spre a o garanta, pentru a asigura echitatea vietii sociale si economice si a da persoanei posibilitatea de a se manifesta in “plenitudinea fiintei lor”.Desi este doar una singura , libertatea are mai multe aspecte:de miscare, de exprimare, de a alage o profesie, crezului politic etc. In concluzie, libertatea este exprimata prin drepturi in Constitutie si nu poate fi vazuta decat in compensatie decat cu sanctiunile prevazute pentru incalcarea acestor drepturi dar si cu recunoasterea dreptului de proprietate.

In ceea ce priveste distinctia intre “drepturile omului” si “drepturile cetateanului” semnificativ este faptul ca prima categorie se refera la acele drepturi regasite in actele si declaratiile internationale cat si in constitutiile statelor,avand in acelasi timp o sfera de cuprindere mult mai larga(incluzand aici toti oamenii, indiferent de apartenenta lor, omul fiind privit ca individ in societate), iar a doua categorie include doar dreptuirle cetatenilor unui stat reglementate in special prin Constitutie.