Dubla Impunere Fiscală

INTRODUCERE

Dubla impunere reprezintă o problemă mondială perpetuă, ce generează creşterea presiunii fiscale şi apariţia evaziunii fiscale, frânează desfăşurarea activităţii economice, diminuează atractivitatea investiţională şi, ca rezultat, minimizează resursele financiare atrase de la agenţii economici în bugetul de stat.

În aceste circumstanţe, devine evidentă necesitatea perfectării sistemului fiscal autohton în vederea eliminării dublei impuneri. Anume impunerea fiscală, deseori, determină decizia finală cu privire la investirea resurselor băneşti într-o economie anumită sau influenţează climatul investiţional al unei sau altei regiuni. Mai mult decât atât, se poate spune că stabilitatea sistemului fiscal se situează în acelaşi rând cu asemenea factori ca stabilitatea politică şi cea economică a regiunii.

La momentul actual, în România sunt puse în aplicare peste 80 de convenţii internaţionale privind evitarea dublei impuneri, care, într-un mod sau altul, sunt orientate spre crearea unui regim preferenţial şi stabil de impunere fiscală a agenţilor economici autohtoni, precum şi a celor străini.

Încheierea unui număr impunător de acorduri fiscale între ţările din întreaga lume a determinat necesitatea elaborării unor standarde privind convenţiile fiscale internaţionale pentru evitarea dublei impuneri. În vederea sistematizării practicilor de încheiere a convenţiilor (a Tratatului-model al OCDE şi a Convenţiei-model al ONU), în prezenta lucrare atenţia principală este focusată asupra Tratatului-model, elaborat de OCDE (deoarece majoritatea convenţiilor încheiate de România urmează anume acest Model).

Soluţionarea problemelor agenţilor economici, a căror activitate are elemente de extraneitate, impune examinarea relaţiilor fiscale internaţionale şi a principiilor internaţionale de impunere a veniturilor şi capitalurilor, precum şi a aspectelor ce ţin de statutul contribuabililor, planificarea fiscală internaţională etc. ca elemente importante, ce influenţează dezvoltarea economică atât a unor ţări aparte, cât şi a comunităţii economice mondiale.

Scopul lucrării constă în cercetarea aspectelor ce ţin de impunerea veniturilor şi capitalurilor provenite din activităţi economice internaţionale în vederea perfecţionării acesteia şi soluţionării problemelor fiscale ale persoanelor rezidente şi nerezidente din România şi alte state.

Scopul urmărit a fost concretizat în următoarele sarcini ale cercetării:

• Analiza principiilor impunerii veniturilor şi capitalurilor şi, în particular, a principiului evitării dublei impuneri, pornind de la abordările teoretice şi practicile internaţionale existente;

• Cercetarea cauzelor apariţiei dublei impuneri în cadrul activităţii economice internaţionale şi analiza metodelor de eliminare a acesteia, precum şi argumentarea posibilităţilor de utilizare a metodelor respective în conformitate cu legislaţia fiscală autohtonă;

• Analiza condiţiilor de obţinere a statutului fiscal, de către persoanele juridice străine, în România, în scopul diminuării sarcinii fiscale suportate de acestea şi maximizării atractivităţii investiţionale a economiei naţionale;

• Cercetarea metodelor de optimizare fiscală în scopul argumentării posibilităţilor de aplicare a acestora în practica fiscală naţională;

Tema de cercetare este determinată de amplificarea fenomenului dublei impuneri şi necesitatea eliminării acestuia în vederea soluţionării problemelor fiscale ale persoanelor rezidente şi nerezidente din România şi alte state.

Am elaborat această lucrare după consultarea unei vaste bibliografii de specialitate, existentă atât pe plan intern, cât şi internaţional; am avut în vedere tratate, monografii şi cursuri universitare, reviste de specialitate şi, bineînţeles, legislaţia internă şi internaţională pentru acest domeniu.

Conform scopului şi sarcinilor preconizate, lucrarea are următoarea structură: introducere, patru capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie, anexe.

În ,,Introducere”, este argumentată actualitatea, semnificaţia, necesitatea şi gradul de studiere a temei de cercetare; este formulat scopul cercetării şi stabilite sarcinile acesteia; sunt prezentate elementele care determină noutatea ştiinţifică, valoarea practică a rezultatelor cercetării.

În Capitolul I - ,,Dubla impunere fiscală internaţională” este prezentată apariţia fenomenului, elementele acesteia, cauzele, darşi de câte feluri poate fi aceasta la rândul ei.

În Capitolul II - ,,Criterii de impunere” sunt evidenţiate cele trei citerii de impunere privind dubla impunere fiscală internaţională: criteriul rezidenţei, criteriul cetăţeniei şi criteriul teritorialităţii. Aici sunt prezentate şi efectele pozitive sau negative ale dublei impuneri fiscale internaţionale.

În Capitolul III - ,, Modalităţi de evitare a dublei impuneri fiscale internaţionale” aici sunt evidenţiate şi prezentate cele patru metode de evitare a dublei impuneri: metoda scutirii totale şi metoda scutirii progresive, metoda creditării totale şi metoda creditării ordinare, precum şi o comparaţie între metode, precum şi convenţiile bilaterale şi multilaterale. Este demonstrată necesitatea stringentă de extindere a numărului de convenţii privind evitarea dublei impuneri în vederea depăşirii impedimentelor existente şi contribuţiei la acumularea prelevărilor fiscale.

În Capitolul IV - ,, Studiul de caz şi Consideraţii finale”, am arătat că dubla impunere internaţională este un fenomen cauzat de varietatea sistemelor fiscale naţionale şi a caracteristicilor acestora. Fiind un factor cu influenţă directă asupra echilibrului tranzacţiilor transfrontaliere şi al mişcărilor internaţionale de capital, persoane, bunuri şi servicii, necesitatea încheierii convenţiilor de evitare a dublei impuneri este o prioritate în cadrul politicii fiscale a fiecărui stat.

Subiectul se constituie într-o o materie de studiu academic şi practic aparte în cadrul disciplinei dreptului fiscal internaţional, iar principiile, tehnicile şi metodele specifice evitării dublei impuneri, precum şi doctrina şi jurisprudenţa complexe create în special de-a lungul ultimului deceniu sunt susceptibile unor analize detaliate, cu atât mai mult cu cât România a devenit membru al OECD din momentul aderării sale la Uniunea Europeană. Pentru a asigura o impozitare echitabilă şi evitarea dublei impuneri, precum şi pentru a elimina distorsiunile economice asupra investiţiilor străine în România, principiile OECD trebuie să se regăsească integral şi în deplină conformitate în legislaţia fiscală românească, inconsistenţele prezente neputând fi perpetuate.

Capitolul 1

Dubla impunere fiscală internaţională

1.1 Fenomenul de dubla impunere fiscală internaţionaţională

Cunoaşterea temeinică a practicii fiscale internaţionale are o importanţă deosebită în realizarea procesului de lărgire a cooperării economice şi financiare dintre diferite ţări. Dubla impunere juridică internaţională poate deveni, la un moment dat, o piedică în amplificarea relaţiilor economice, financiare, de credit, dintre diferite ţări.

Amplificarea relaţiilor economice, financiare şi de credit dintre statele lumii, ca o caracteristică a economiei mondiale, impune şi o bună cunoaştere, atât a practicilor fiscale ale fiecărui stat, cât şi a reglementărilor existente pe plan internaţional.