Dubla impunere internațională

In urma dezvoltarii si perfectionarii mijloacelor de productie si a tehnologiilor, adancirea diviziunii sociale a muncii, largirii pietei, amplificarii schimburilor de marfuri intermediate de bani dincolo de granitele statului, extinderea si diversificarea tranzactiilor cu efecte comerciale, apar tot mai frecvent situatii in care acelasi individ se afla in legatura politica, economica sau sociala fata de doua sau mai multe state.

In economia temporana persoanele fizice si juridice desfasoara activitati din care obtin venituri sau detin averi astfel a devenit o necesitate pt economie amplificarea cooperarii economice si financiare internationale, stabilirea autoritatii publice competente sa procedeze la impunerea veniturilor realizate si a averilor detinute de persoane fizice si juridice in alte tari, decât cea careia ii apartin, astfel incât sa se evite dubla impunere fiscala.

1. Continutul dublei impuneri juridice internationale

Dubla impunere juridica internationala reprezinta supunerea la impozit a aceleiasi materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de catre doua autoritati fiscale din tari diferite. Dubla impunere poate aparea in cazul realizarii de catre rezidentii unui stat a unor venituri pe teritoriul altui stat.

Dubla impunere juridica internationala poate aparea numai in cazul impozitelor directe (al impozitelor pe venit si al celor pe avere).

2. Criterii de impunere fiscala

In practica fiscala internationala pot fi intalnite mai multe criterii care stau la baza impunerii veniturilor sau a averii, si anume:

- criteriul rezidentei (domiciliului fiscal);

- criteriul nationalitatii;

- criteriul originii veniturilor.

Potrivit criteriului rezidentei, impunerea veniturilor se efectueaza de autoritatea fiscala din tara careia apartine rezidentul, indiferent daca veniturile sau averea sunt obtinute sau se afla pe teritoriul acelui stat sau in afara acestuia.

Conform criteriului nationalitatii, un stat impune rezidentii sai, care realizeaza venituri sau poseda averi din (in) statul respectv, indiferent daca ei locuiesc sau nu in tara lor.

In cazul criteriului originii veniturilor, impunerea se face de catre organele fiscale din tara pe al carei teritoriu s-au realizat veniturile sau se afla averea, facandu-se abstractie de rezidenta sau de nationalitatea beneficiarilor de venituri.

. De exemplu, daca in tara A impunerea se bazeaza pe criteriul rezidentei, iar in tara B pe criteriul originii veniturilor, atunci daca o persoana din prima tara realizeaza venituri in tara a doua va trebui sa plateasca impozite pe veniturile sale atât in tara de rezidenta, cât si in tara de origine a veniturilor.

Se considera a fi sediu permanent (si se impoziteaza in Romania) activitatile legate de un santier de constructii, un proiect de constructie, un ansamblu de montaj sau activitati de supervizare legate de acestea numai daca dureaza 6 luni sau perioada prevazuta in conventiile de evitare a dublei impuneri. Modul in care aceste criterii sunt aplicate duce la aparitia dublei impuneri internationale. In scopul evitarii dublei impuneri, impozitul platit unui stat strain este dedus in conditiile prezentelor norme.

In situatia in care nu se determina daca desfasurarea activitatilor se face in regim de sediu permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate in considerare in urmatorul an fiscal in masura in care durata respectiva se depaseste in acel an fiscal.

Profiturile pentru un sediu permanent se considera a fi acelea pe care sediul permanent le-ar fi realizat daca ar fi desfasurat activitate cu o alta persoana decat persoana juridica nerezidenta al carei sediu permanent este. Intre persoana juridica nerezidenta si sediul sau permanent se aplica regulile preturilor de transfer.

Persoanele fizice romane cu domiciliul in Romania, care locuiesc in strainatate, se impun in Romania, pentru veniturile impozabile realizate atat din Romania, cat si din strainatate. Obligatiile fiscale ale acestora se exercita direct sau prin reprezentant fiscal.