Dubla Impunere Juridica Internaționala

I.Parte teoretică

Definiţie

Dubla impunere este un fenomen complex care are la baza acţiunea a douǎ sau mai multe suveranitǎţi fiscale sau concurenţa între douǎ sau mai multe competenţe fiscale. Ea se poate manifesta atat pe plan intern, caz în care se numeşte dublǎ impunere economicǎ, cât şi pe plan extern – dublǎ impunere juridicǎ internaţionalǎ.

Dubla impunere juridicǎ internaţionalǎ constǎ în “supunerea unei anumite materii impozabile, de cǎtre douǎ state diferite, la acelaşi tip de impozit, pe acelaşi exerciţiu financiar”

Fenomenul de dublă impunere internaţională a mai fost definit şi ca „o impunere la impozite comparabile în două sau mai multe state a veniturilor sau elementelor de avere ale aceluiaşi contribuabil, pentru o perioadă de timp limitată”.

Cauzele apariţiei dublei impuneri juridice internaţionale

Acest fenomen se produce datoritǎ concepţiilor diferite care stau la baza impunerii veniturilor şi averii, şi anume:

1. Concepţia teritorialǎ, care are la bazǎ criteriul sursei (originii) venitului, ori locului unde se aflǎ situatǎ averea;

2. Concepţia mondialǎ sau globalǎ, care are la bazǎ criteriul rezidentei sau al naţionalitǎţii contribuabilului persoanǎ fizicǎ, respectiv al sediului contribuabilului persoanǎ juridicǎ.

1. In statul în care se manifesta concepţia teritorialǎ, sunt supuse impunerii veniturile (salarii, chirii, dobanzi, dividende, câştiguri din profesii libere, profit de la întreprinderi etc.) având sursa pe teritoriul asupra cǎruia acesta îşi exercitǎ suveranitatea fiscalǎ, indiferent unde îşi are rezidenţa/sediul beneficiarul acestora. Prin urmare impunerea se face în funcţie de sursa venitului sau locul unde se aflǎ averea care fac obiectul impozitului.

2. In statul in care se adopta concepţia mondialǎ sau globalǎ, sunt supuse impunerii toate veniturile şi bunurile persoanelor fizice şi juridice care au rezidenţa sau sediul în statul considerat, indiferent de unde provin acele venituri, respectiv, unde se aflǎ situate bunurile în cauzǎ. In aceastǎ situaţie, intereseazǎ persoana cǎreia îi sunt destinate acele venituri, sau care posedǎ averea, în calitatea sa de contribuabil, iar nu sursa acestora.

Astfel,considerăm un contribuabil care a realizat un venit în străinătate.Venitul acestuia va fi supus impunerii atât în statul de origine a venitului, cât şi în statul de destinaţie a acestuia, adicǎ în statul al cǎrui rezident este contribuabilul, deoarece ţările aflate în pricină nu au adoptat acelaşi criteriu,prima optând pentru cel al rezidenţei iar a doua pentru cel al venitului.

Insă,dubla impunere poate apărea şi în alte situaţii: când ambele state sunt adepte ale concepţiei mondiale, dar unul foloseşte drept criteriu de impunere rezidenţa contribuabilului, iar celǎlalt, naţionalitatea acestuia. Astfel, este posibil ca o persoanǎ domiciliatǎ într-un stat sǎ posede naţionalitatea altui stat. De aceea,ea ar putea fi impusǎ în ambele state.

Un alt exemplu ar fi situatia in care legislaţia statelor care au adoptat concepţia mondialǎ defineşte într-o manierǎ diferitǎ noţiunea de rezidenţǎ, sau este vorba de dublǎ naţionalitate sau dublǎ cetǎţenie.

Concepţia teritorialǎ poate da naştere la conflicte de interese fiscale, atunci când statele au adoptat reglementǎri care definesc în mod diferit sursa veniturilor.

De ce trebuie eliminată dubla impunere juridica internaţionala?

Sistemele fiscale naţionale diferite,particularităţile politicilor fiscale,modul de folosire a impozitelor si taxelor ca pârghii de stimulare sau limitare a unor activităţi economice,duc la apariţia acestei probleme fiscale,care nu poate avea decât efecte negative.

Eficienţa exportului şi competitivitatea externă a mărfurilor sunt afectate deoarece sarcina fiscală este mai mare decât dacă venitul sau averea ar fi supuse numai legislaţiei fiscale dintr-un singur stat. În aceste condiţii, dubla impunere devine un obstacol în calea dezvoltării comerţului exterior şi a cooperării economice şi tehnico-ştiinţifice, dacă nu se creează instrumente juridice prin care statele interesate să se oblige reciproc la măsuri corespunzătoare pentru înlăturarea sau micşorarea efectelor dăunătoare ale acestui fenomen.

Pentru evitarea dublei impuneri juridice, în practicǎ se folosesc mai multe modalitǎţi: reglementǎrile naţionale,convenţiile bilaterale sau multilaterale,cutuma,

jurisprudenţa si doctrina