Echilibrul Monetar și Inflația

Capitolul 1

I. Piaţa monetară.

Piaţa monetară împreună cu pieţele de capital şi valutară reprezintă economia simbolică şi opoziţia cu pieţele factorilor de producţie şi a bunurilor de consum care formează economia reală.

Pe piaţa monetară se manifestă cele trei forţe obiective: cererea , oferta şi preţul fără de care nu se poate vorbi de o piaţă în adevăratul sens al cuvântului.

Pe piaţa monetară se tranzacţionează ca obiect de negociere între subiecţii cererii şi subiecţii ofertei, o marfă cu totul specială.

În economia de piaţă actuală banii îndeplinesc funcţii esenţiale fără de care însăşi economia ar fi greu de conceput; printre aceste funcţii precizăm :

a) funcţia de măsură a activităţii şi rezultatelor unităţilor economice, atât în sectorul public cât şi în cel privat;

b)funcţia de etalon general pentru comensurarea şi compararea tuturor bunurilor şi serviciilor economice în întreaga viaţă economică;

c) funcţia de mijloc de schimb permiţând transferul bunurilor şi serviciilor la piaţă prin intermediul vânzării-cumpărării între diferiţi agenţi ai pieţei;

d)funcţia de mijloc de plată/stingere a obligaţiilor ce pot fi evaluate în monedă atât între firme private cât şi între firme private şi instituţii publice;

e) funcţia de instrument de economisire şi constituire de rezerve.

Avînd în vedere poziţia specială a acestei mărfi în ansamblul mărfurilor care circulă într-o economie naţională exprimată sintetic în formularea sintetică – “banii sunt sângele care irigă sistemul economic”, definiţie ce aparţine lui P.Samuelson – putem sublinia faptul că piaţa monetară reprezintă într-o economie de piaţă un segment central cu influenţe radicale asupra tuturor segmentelor de piaţă aparţinând vieţii economice.

Astfel piaţa monetară reprezintă o piaţa reglementată şi bine supravegheată de un organism central de autoritate profesionist, public şi care înfăptuieşte exigenţele unei politici monetare sănătoase şi echilibrate.

Capitolul 2

I. Definiţii ale inflaţiei

Inflaţia este un dezechilibru major prezent în economia oricărei ţări, reprezentat de o creştere generalizată a preţurilor şi de scăderea simultană a puterii de cumpărare a monedei naţionale.

Inflaţia este un indicator final, care arată la sfârşit de an fiscal dacă politicile guvernamentale monetare, fiscale, legislative, alături de politicile Băncii Centrale, se coordonează şi conduc la o stabilitate a preţurilor de consum.

Inflaţia mai poate fi definită ca fiind un dezechilibru de ansamblu al economiei reliefat de trei tendinţe majore :

- disparitatea, respectiv creşterea mai rapidă a cantităţii de monedă comparativ cu creşterea altor variabile ale economiei ;

- creşterea preţurilor ;

- scăderea puterii de cumpărare

Scăderea puterii de cumpărare a monedei constă în faptul că în decursul unei perioade relativ lungi , volumul bunurilor şi serviciilor ce se cumpără într-o economie scade în comparaţie cu masa monetară şi nivelul preţurilor

Potrivit unor alte definiţii emise de economişti inflaţia poate fi înţelesă ca :

- creşterea regulată şi susţinută a preţurilor ;

- creşterea preţurilor fondată pe mecanisme macroeconomice.

Principalele cauze ale inflaţiei sunt:

inflaţie prin monedă - emisiunea excesivă de monedă peste oferta reală de bunuri;

inflaţie prin cerere - excedentul de cerere agregată peste oferta agregată;

inflaţie prin costuri - creşterea costurilor de producţie, față de cererea agregată; inflaţia importată.