Economia mondială și economia românească după primul război mondial

Situatia în economia lumii  1918-1939

1. Consecintele primului razboi mondial

- au fost mobilizati 65 milioane oameni

- peste 9 milioane au fost ucisi

- 7 milioane au ramas infirmi

- 15 milioane au fost raniti

- 5 milioane au fost dati disparuti.

Au pierit în lupta sau în împrejurari de razboi:

- peste 2,7 milioane germani

- 1,7 milioane francezi

- 1,5 milioane austro-ungari

- 930 mii britanici

- 750 mii italieni

- circa 1 milion români.

A scazut numarul nasterilor în vreme de razboi, astfel ca pierderile demografice s-au ridicat, si pe aceasta cale, la multe milioane. Razboiul a adus dupa sine mari distrugeri materiale în Franta, Rusia, Belgia, România, Serbia, Germania, s.a. Marea Britanie si în mod deosebit SUA nu au cunoscut pierderi pe teritoriul lor. Cheltuielile beligerantilor s-au ridicat la 273 miliarde $ la valoarea dolarului dinainte de 1932, din care 200 miliarde $ din

partea Antantei si 73 miliarde din partea Puterilor Centrale.

"Aruncarea" unei mari parti din eforturile de razboi asupra guvernelor urmatoare a dus la o evolutie economica negativa, urmând  pe câtiva ani imediat postbelici  o perioada de inflatie, împrumuturi interne si externe, frapante dezechilibre, s.a. A sporit mult puterea economica a SUA. Dupa razboi, toate marile tari europene datorau sume importante americanilor. Grupul tarilor din Antanta datora peste 10 miliarde $.

2. Etapele dezvoltarii economiei mondiale pâna în 1929

a) Perturbarile generate de razboi si consecintele sale au dus la o grava criza de supraproductie în 1920-1921 în tari ca SUA, Canada, Japonia  care aveau produse si resurse pentru care sperau un debuseu în "Vechiul Continent"  în vreme ce tarile europene, confruntate cu marile probleme

financiar-monetare ale refacerii economiei, nu puteau absorbi acest surplus, mai ales ca aveau si un consum redus.

b) Productia creste din 1921 pâna în 1929, în special între 1924-1929 înregistrându-se o apreciabila stabilizare a dezvoltarii. Productia industriala în 1929 fata de 1925: 114% în SUA, 113% în Anglia, 130% în Franta, etc.

Repere cu privire la cresterea productiei industriei de metale.

Aproape jumatate din productia mondiala de otel era data de

SUA, 15% Germania, 8% Anglia, 8% Franta, 3,3% Belgia, 2% Luxemburg, 1,9% Japonia, etc.

În SUA se vadesc situatii puternic pozitive:

- investitiile au depasit 20% din produsul national brut;

- s-a dublat productia în industria prelucratoare, de energie

electrica, etc.

- a sporit productia de automobile, ceea ce a antrenat o crestere

a cererii de otel, petrol, cauciuc, etc.

3. Criza economica din 1929-1933

Aceasta, având cauze în ciclicitate în fluctuatiile intrinseci ale activitatii economice, dar si într-o dezvoltare ce a supralicitat consumul, a zguduit lumea si a cuprins toate ramurile de activitate. A izbucnit în Wall-Street, în "Joia Neagra", 24 octombrie 1929. Actiunile s-au prabusit, falimentele au început sa "curga" în lant.

Productia industriala a marilor state a scazut în medie cu 65%. Fata de 1929, în 1933 productia industriala a SUA a scazut cu 65%, a Angliei cu 86,1%, a Germaniei cu 65%, a Frantei cu 77%. Anul 1932 a fost an de apogeu al crizei. Erau 30 milioane someri în tarile dezvoltate, iar salariile scadeau abrupt. Criza din industrie a fost însotita de o criza în agricultura, practic în toate domeniile. SUA, Germania, Anglia, Franta, Japonia, alte state, practic toate statele europene  evident, România, pe urma în Asia, America de

Sud, etc. au fost puternic lovite de criza.

Principalele cauze ale crizei

- ciclicitatea tehnologica a productiei, generata de schimbarea mijloacelor tehnice, a surselor de energie, etc.;

- productia fara acoperire si blocajul financiar;

- scad preturile si se distrug produse spre a nu fi generata o scadere si mai mare de preturi (un procedeu pe cât de simplist, pe atât de pagubitor).