Economie Mondială

CORPORATIILE TRANSNATIONALE SI

ROLUL LOR ÎN ECONOMIA MONDIALA

O expresie dintre cele mai sintetice ale fenomenului de globalizare a economiei mondiale o constituie, în prezent, amploarea pe care a dobândit-o organizarea productiei pe baze mondiale sau regionale si integrarea pe criterii noi, de tip functional, a activitatilor în cadrul acesteia.

Fluxurile de resurse financiare si nefinanciare care fac posibila productia internationala sunt investitiile straine, fie indirecte (de portofoliu), fie directe(ISD), iar agentii economici generatori ai cvasitotalitatii acestor fluxuri si, totodata, organizatori ai proceselor de productie în strainatate sunt corporatiile transnationale.

Cunoscute sub denumirea de societati, companii sau corporatii transnationale(CTN), ele pot fi definite drept entitati ce organizeaza si controleaza facilitatile de productie din cel cel putin doua tari.

Aceasta definitie nu face o distinctie clara între firmele multinationale si cele nemultinationale. Este o firma creata în tara A, ce detine jumatate din actiunile unei firme din tara B, o corporatie transnationala? Din punct de vedere al teoriei economice, problema fundamentala în stabilirea faptului daca o firma se califica drept transnationala este centralizarea anumitor functii - cel mai des decizia privind finantele firmei, dar si activitatea de cercetare si dezvoltare – în tara-mama sau tara de origine a firmei. În felul acesta ,deciziile luate întro tara orienteaza si aloca resurse situate într-o alta tara.

În functie de modul de organizare a productiei, corporatiile transnationale pot fi clasificate în 3 categorii: unele CTN produc în esenta aceleasi bunuri sau bunuri similare în mai multe tari; acestea sunt CTN integrate pe orizontala; alte CTN produc într-o tara bunuri ce sunt apoi folosite ca subansamble pentru producerea altor bunuri într-o alta tara: acestea sunt CTN integrate pe verticala; a treia posibilitate implica producerea de bunuri diferite sau complet neînrudite în tari diferite: aceste aranjamente se numesc CTN diversificate sau conglomerate.

Primele CTN s-au format în sectorul agricol sau în cel minier, acum majoritatea se afla în industriile prelucratoare (60%) sau în sfera serviciilor (37%) si doar (3%) în sectorul primar.

Fenomenul CTN nu este nou, dar productia transnationala a crescut rapid dupa cel de- al doilea razboi mondial. Evolutiile tehnologice deosebit de rapide, declansate în ultimele decenii, si în principal revolutionarea telecomunicatiilor, dezvoltarea serviciilor, în general, schimbarea raporturilor de competitivitate pe plan mondial si multiplicarea centrelor de putere economica sunt factori care au sporit înclinatia firmelor spre relocalizarea unor procese productive- de bunuri materiale si într-o masura tot mai mare, de servicii. În consecinta, ca urmare a ritmurilor deosebite de crestere a investitiilor straine directe în anii “80, stocul mondial de active productive în strainatate se ridica, la începutul anilor”90, la 2.000 de miliarde de dolari, devansând valoarea exporturilor mondiale de bunuri materiale si servicii comercializabile, de 4.000 de miliarde de dolari.

Aproximativ o treime din capitalul fix productiv aflat în proprietate privata pe plan mondial este, în prezent, detinut de CTN.

În lume existau în 1996 un numar de peste 37.000 de CTN cu 170.000 de filiale în strainatate. 90% din CTN sunt localizate în tari dezvoltate, ¾ din primele 100 de CTN pe plan mondial avându-si sediul central în 5 tari dezvoltate: Franta, Germania, Japonia, Marea Britanie si SUA. Majoritatea sunt concentrate în industriile prelucratoare, în special în constructiile de masini, în industria produselor chimice, farmaceutice si în tranzactiile imobiliare.

Filiale ale firmelor americane pot fi gasite pretutindeni în lume, dar cca. 40% (din valoarea activelor) sunt în Europa. În ultimii ani, ritmul investitiilor straine directe în SUA a depasit ritmul investitiilor SUA în strainatate.