Efectele economice ale împrumutului de stat

1.Introducere Pentru a acoperi cheltuielile bugetare ordinare statul apelează la veniturile obţinute din impozite, taxe şi contribuţii, precum şi la veniturile nefiscale, însă de cele mai multe ori acestea nu sunt suficiente. În aceste cazuri, completarea veniturilor publice se face cu resurse de împrumut, adică pe calea creditului public. Creditul public presupune fie împrumuturi ale statului de la persoanale fizice sau juridice deţinătoare de mijloace băneşti libere, fie împrumuturi prin intermediul unor instituţii specializate – bănci, case de economii, case de asigurări sociale şi de pensii, societăţi de asigurare şi reasigurare etc. – care colecteză disponibilităţile băneşti de pe piaţă şi pe care le încredinţează apoi statului pe timp determinat. Resursele băneşti care alcătuiesc oferta de capital de împrumut (capitalurile băneşti temporar disponibile ale agenţilor economici, capitalurile şi rezervele libere ale băncilor şi altor instituţii financiare, veniturile persoanelor deţinătoare de valori mobiliare,economiile băneşti ale micilor producători de mărfuri, liber-profesioniştilor şi celorlalte categorii sociale) sunt puse la dispoziţia acelor solicitanţi care accepta condiţiile de acordare a creditului: garanţie, termen de rambursare, rată a dobânzii, precum şi eventuale alte avantaje. Sumele obţinute în urma împrumuturilor trebuie să producă împrumutătorului un anumit venit indiferent de destinaţiile pe care le capătă (servesc drept capital productiv, sunt investite în bunuri de folosinţă îndelungată sau sunt cheltuite în scopuri de consum).

Deoarece împrumuturile de stat folosite în scop de consum nu produc valoare, plata dobânzii şi restituirea împrumutului se fac pe seama veniturilor bugetare, adică în principal pe seama impozitelor şi taxelor. În cazul împrumuturilor de stat ce au o destinaţie productivă, dobânda se suportă din valoarea adăugată în urma utilizării productive a împrumurilor respective. 1

2.Conţinutul economic al creditului public 2.1.Împrumuturile de stat: trăsături caracteristice

Împrumut de stat – obligaţia generată de un contract prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobânda şi cu alte costuri aferente, într-o perioadă specificată.2 Trăsăturile caracteristice ale împrumutului de stat sunt: Caracter contractual şi voluntar; Caracter rambursabil; Împrumutul de stat asigura deţinătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea sumei îndatorate, şi o anumită contraprestaţie(sub forma dobânzii); Influenţa asupra generaţiilor viitoare; Influenţa împrumuturilor asupra capitalului.

Caracterul contractual al împrumutului de stat se referă la faptul că: persoanele interesate de împrumuturile de stat pot să accepte sau să refuze, în bloc, condiţiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori; organele de decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali, stabilesc: condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului; forma şi mărimea venitului pe care îl asigură; alte avantaje acordate statului; împrumuturile de stat nu presupun: negocierea condiţiilor de acordare şi de rambursare a împrumutului; obligaţia de a prezenta o garanţie materială în favoarea împrumutătorului.