Efectele Sociale ale Impozitelor în România

INTRODUCERE

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din venitul sau averea persoanelor fizice sau juridice, la dispoziţia statului, pentru acoperirea cheltuielilor sale. Această prelevare se face în mod silit, fără contraprestaţie şi cu titlu nerambursabil. Trăsăturile caracteristice ale

Impozitelor se referă la:

- caracterul obligatoriu al plăţii impozitului;

- faptul că sunt prelevări fără echivalent sau contraprestaţie imediată;

- mărimea impozitelor care depinde de capacitatea contributivă a fiecărui

contribuabil;

- dubla calitate de resursă, pentru acoperirea cheltuielilor publice şi, în acelaşi timp, de pârghie fiscală utilizată de stat.

Caracterizarea generală a impozitelor directe/indirecte

Pentru a sesiza efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social şi politic, este necesară gruparea acestora pe baza unor criterii ştiinţifice:

A) după trăsătura de fond şi de formă, pot fi grupate în impozite directe şi indirecte.

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane juridice în funcţie de veniturile şi/sau averea acestora şi pe baza cotei de impozit prevăzute de lege.

Ele se încasează direct de la contribuabili la anumite termene dinainte stabilite. În funcţie de criteriile care stau la baza aşezării lor impozitele directe se pot grupa în impozite reale şi personale.

Impozitele reale se caracterizează prin aceea că se stabilesc în legătură cu anumite obiecte materiale (pământ, clădiri, fabrici, magazine, etc.) făcându-se abstracţie de situaţia personală a subiectului impozabil. Ele mai sunt numite şi impozite obiective şi pe produs, deoarece se aşează asupra produsului său venitului brut al obiectului impozabil, fără să se ţină cont de situaţia subiectului impozabil.

Impozitele personale ţin cont de situaţia personală a subiectului, de aceea se mai numesc impozite subiective.

Impozitele indirecte se percep cu prilejul vânzării unor bunuri şi prestării unor servicii (transport, spectacole, activităţi loterice, etc.) ceea ce înseamnă că ele atribuie calitatea de subiect al impozitului altei persoane fizice sau juridice decât ale acestora.

După forma pe care o îmbrăcă, impozitele indirecte pot fi grupate în: taxe de consumaţie, venituri de la monopoluri fiscale, taxe vamale, taxe de timbru şi de înregistrare.

B) după obiectul impunerii impozitului pot fi clasificate în impozite pe venit, impozite pe avere, impozite pe cheltuieli.

C) în funcţie de scopul urmărit la introducerea lor, impozitele pot fi grupate în impozite financiare şi impozite de ordine.

Impozitele financiare sunt instituite în scopul realizării de venituri pentru acoperirea cheltuielilor statului, în această categorie se includ impozitele pe venit, taxele de consumaţie.

Impozitele de ordine sunt introduse mai ales pentru limitarea unei acţiuni sau în vederea atingerii unui ţel care nu are caracter fiscal. Astfel, pentru instituirea unor taxe ridicate la vânzarea băuturilor alcoolice şi a tutunului, se urmăreşte limitarea consumului având în vedere efectul noci- asupra organismului uman.

D) după frecvenţa cu care se încasează la bugetul statului, impozitele pot fi permanente, când se încasează periodic (de regulă anual) la bugetul statului şi incidentale sau întâmplătoare, când se instituie o singură dată (de ex. Impozitul pe avere sau pe profiturile excepţionale de război).

E) impozitele mai pot fi grupate şi după instituţia care le administrează. Din acest punct de vedere, în statele de tip federal se disting impozite federale, impozite ale statelor, provinciilor sau regiunilor membre ale federaţiei şi impozite locale, iar în statele de tip unitar se întâlnesc impozite ale administraţiei centrale de stat şi impozite ale organelor administrative de stat.