Euro, monedă internațională

1. Euro, monedă internaţională

Euro este moneda unică adoptată până în prezent de 16 state membre ale Uniunii Europene, care împreună formează zona euro. Introducerea monedei euro în 1999 a reprezentat un pas important pentru integrarea europeană. A fost, de altfel, şi unul dintre succesele sale majore: aproximativ 329 milioane de cetăţeni europeni folosesc moneda unică şi se bucură de avantaje care se vor extinde pe măsură ce şi alte ţări vor adopta moneda euro.

În momentul lansării, la 1 ianuarie 1999, euro a devenit noua moneda oficială a 11 state membre, înlocuind în 2 etape , vechile monede naţionale precum marca germană şi francul francez. La început, euro a fost introdus ca monedă virtuală pentru efectuarea de operaţiuni de plată care nu implicau bancnote şi monede, precum şi în scopuri contabile, în timp ce vechile monede se foloseau pentru efectuarea de plăţi în numerar. Ulterior, la 1 ianuarie 2002, euro a fost introdus sub formă de bancnote şi monede.

Euro nu este moneda tuturor statelor membre.Danemarca şi Regatul Unit au optat pentru clauza de neparticipare prevăzută în Tratat, iar restul nu au îndeplinit criteriile stabilite adoptării monedei unice. În momentul îndeplinirii lor, monedele lor naţionale vor fi înlocuite de euro.

Ţările care au adoptat euro sunt:

- 1999 – Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Franţa, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Austria, Portugalia şi Finlanda;

- 2001 – Grecia;

- 2002 – Introducerea bancnotelor şi monedelor euro;

- 2007 – Slovenia;

- 2008 – Cipru şi Malta;

- 2009 – Slovacia.

Nu este surprinzător ca moneda euro a devenit rapid a doua monedă internaţională, ca importanţă, dupa dolar, iar în unele privinţe (de exemplu, numerarul aflat în circulaţie) chiar a depăşit moneda americană.

1.1. Caracteristicile unei monede internaţionale

O monedă internaţională este folosită pe plan internaţional nu datorită valorii morale a ţării de emisiune, ci ca urmare a utilizării sale în tranzacţiile comerciale. Rolul potenţial al unei monede poate fi asociat cu dorinţa străinilor de a deţine o cantitate semnificativă din acea monedă.

De aceea, o monedă este utilizată pentru plăţi internaţionale, denominarea bunurilor şi serviciilor în comerţul internaţional şi acumularea de rezerve pe perioade mai lungi de timp.

În acelaşi timp, o monedă internaţională beneficiază de un suport instituţional care îi permite să pună în mişcare un sistem de împrumuturi şi credite internaţionale. Un sistem bancar mondial dezvoltat, o piaţă monetară internaţională aprovizionată şi rentabilă permite ţării sau ţărilor posesoare de monedă internaţională să satisfacă cererea mondială de monedă internaţională, fără pericole pentru echilibrele lor.

O monedă internaţionlă trebuie să fie imediat disponibilă, în cantitate suficientă pe pieţe, iar volumul de tranzacţii trebuie să fie din ce în ce mai mare. Această situaţie implică ca ţările posesoare de monedă internaţională să accepte ca părţi crescătoare din moneda sa să treacă sub control străin.

În consecinţă, rolul internaţional al unei monede este cu atât mai mare cu cât este o monedă stabilă. O moneda slabă un are şanse să fie dorită la nivel internaţional deoarece o asemenea valută aduce cu sine inflaţie şi un poate să indeplinească cea de-a treia funcţie, respectiv, respectiv acumularea de rezerve. În consecinţă, o monedă puternică este utilizată pentru emisiunea de bonuri de tezaur internaţionale şi ca monedă paralelă care sa fie preferată în ţări unde există o inflaţie semnificativă. Dolarul american mai profită şi de urma faptului că SUA constituie un partener comercial de prim ring, dar şi de cea mai mare putere militară din lume.

Relevant pentru ultimii ani este faptul că partenerii comerciali preferă o anumită valută pentru derularea tranzacţiilor şi intervin să stabilizeze cursurile de schimb între moneda lor şi acea valută.