Evaziunea fiscală internațională - paradisuri fiscale

Introducere

Paradisurile fiscale sunt ţări sau teritorii în care persoanele fizice sau juridice stabilite aici sunt supuse unui regim privilegiat, fie pentru că nu sunt impozabile, fie pentru că plătesc impozit pe venit sau pe beneficii mai puţin ridicat decât cel plătit în ţara din care provin.

Paradisurile financiare sunt entităţi sociale, economice şi politice create pentru a atrage investiţiile.

Scopul utilizării paradisurilor fiscale este simplu: “să plăteşti mai puţin şi să câştigi mai mult”. Un aspect important care trebuie luat în considerare este că un paradis fiscal poate fi avantajos pentru o persoană fizică şi totodată sa nu prezinte niciun interes pentru o persoană juridică. De exemplu, principatul Monaco este un veritabil paradis fiscal pentru persoanele fizice, pentru că nu are stabilit nici un fel de impozit asupra veniturilor. În schimb, nu este avantajos pentru societăţile ce şi-ar stabili sediul aici, pentru că acestea ar fi obligate să plătească un impozit de 35% asupra beneficiului obţinut, dacă mai mult de 25% din acesta este realizat în afara principatului.

Offshore - desemnează o companie care nu desfăşoara activitate comercială în ţara în care a fost înmatriculată, ceea ce înseamnă că nu realizează venituri din ţara de rezidenţă. Teoretic, companiile offshore se pot înregistra în orice ţară din lume, dar nu peste tot se pot obţine şi avantaje fiscale.

Companiile offshore pot fi folosite în foarte multe domenii: domeniul bancar, imobiliar, transport maritim, asigurări, proprietate intelectuală, investiţii, finanţe, servicii, comerţ, etc.

Avantajele companiilor offshore:

-fiscalitatea redusă, în toate paradisurile fiscale regimul uşor de impozitare al companiilor offshore este garantat prin lege. Fiscalitatea este zero sau aproape zero. Profitul acumulat de companiile offshore se impozitează în statul de rezidenţă, iar aceste state fie nu aplică nici un impozit pe profitul obţinut, fie acest impozit este foarte mic (max. 5%).

-birocraţie scăzută, companiile offshore sunt scutite de obligaţia de a ţine contabilitatea, registrele comerciale şi nu sunt obligate la prezentarea bilanţului contabil.

-anonimitate, datele de identificare ale acţionarilor şi ale administratorilor nu sunt publice.

Conceptele de paradis fiscal şi de companie offshore sunt strâns legate; astfel, ţara paradis fiscal oferă condiţii de impozitare foarte favorabile companiilor offshore, în sensul că acestea din urmă nu realizează venituri pe teritoriul său. În concluzie, o asemenea companie este scutită de impozit nu pentru că este offshore, ci pentru că este offshore într-un paradis fiscal.

Rezidentul în Monaco (dacă nu este francez) evită impozitul pe venit , dar capitalurile depuse în bancile din Monaco sunt supuse legislaţiei schimburilor franceze, lucru care poate reprezenta o deficienţă.

Paradisurile fiscale

Evaziunea fiscală internațională este facilitată de existența pe glob a unor ’’ paradisuri fiscale” de care profită contribuabilii ce caută un tratament fiscal mai avantajos. Acestea sunt entități juridice ce acordă avantaje fiscale societăților ce stabilesc sediul social sau persoanelor fizice care iși au rezidența pe teritoriul lor.

Pentru o apreciere mai corectă a fenomenului de evaziune fiscală , acesta trebuie analizat într-un context mai larg, ținand cont de un alt fenomen ce se manifestă la nivel mondial si anume, globalizarea economiei internaționale ca sistem de relații economice între state.

Forme de manifestare a evaziunii fiscale internaționale

Paradisuri fiscale

Evaziunea fiscală internațională, stimulată de existența unor mici entitați juridice cu statut special, numite in literatura secolului XX paradisuri sau oaze fiscale, nu este un fenomen caracteristic lumii contemporane.Acesta exista din vechime.

În Grecia veche insulele din vecinătatea Atenei erau utilizate de către comercianți pentru stocarea mărfurilor.În felul acesta se evită un impozit de 2% perceput de cetate aupra importurilor si exporturilor. În secolele XVI-XVII , Flandra a devenit un paradis fiscal, întrucat comerțul efectut prin porturile sale era supus la obligații fiscale și restricții minore.

Momentul care marchează creșterea importanței paradisurilor fiscale îl reprezintă sfârșitul celui de-al doilea Razboi Mondial, cand se remarcă o multiplicare a numărului filialelor unei societăți-mamă.Inițial, aceste filiale au servit extinderii societățiilor-mama în străinătate, pe picior de egalitate cu alte societați din țari care permiteau anumite amânări fiscale reprezentând, totodata, loc de refugiu pentru capitaluri investite sau repatriate. Ulterior, filialele străine au început să fie utlizate ca mijloc de evaziune fiscală, prin implantarea lor în țări cu monedă stabilă care nu exercitau un control al schimburilor, aveau un sistem bancar fiabil și un guvern care încuraja investițiile străine pe teritoriul lor dar impuneau slab profiturile investitorilor străini sau beneficiile societăților rezidente precum și dividendele vărsate de filialele societății-mamă.