Evitarea dublei impuneri la firmele multinaționale

INTRODUCERE

Activităţile economice considerate atât la nivel naţional cât şi mondial sau global prezintă o realitate extrem de complexă şi diversificată din mai toate punctele de vedere.

În desfăşurarea lor, însă, toate felurile de activităţi economice au o structură organizatorico-funcţională, un mod de a fi compusă în toate verigile mai mari sau mai mici care fac parte din cadrul lor. Aceste componente-verigi sunt, desigur, unităţile economice denumite adesea în mod generic şi firme. În unele ţări li se mai spune şi întreprinderi, iar în altele corporaţii sau companii.

Ca urmare a dezvoltării şi perfecţionării mijloacelor de producţie şi a tehnologiilor, adâncirii diviziunii sociale a muncii, lărgirii pieţei, amplificării schimburilor de mărfuri intermediate de bani dincolo de graniţele statului, extinderea şi diversificarea tranzacţiilor cu efecte comerciale şi hârtii de valoare, apar tot mai frecvent situaţii în care acelaşi individ se află în legatură politică, economică sau socială faţă de două sau mai multe state.

În condiţiile economiei contemporane, circulaţia liberă a capitalurilor este o realitate, iar numeroase persoane fizice şi juridice desfasoară activităţi diverse, din care obţin venituri sau deţin averi în mai multe ţări, astfel încât se vorbeşte tot mai des despre dubla impunere fiscală internaţională, atât în discuţiile cu partenerii externi, cât şi în cele purtate cu organele administraţiei fiscale (mai ales cu ocazia derulării unui proces de inspecţie fiscală).

Amplificarea relaţiilor economice, financiare şi de credit dintre statele lumii, ca o caracteristică a economiei mondiale, impune şi o bună cunoaştere atât a practicilor fiscale ale fiecărui stat cât şi a reglementărilor existente pe plan internaţional.

Ca urmare a mobilităţii transfrontaliere contemporane a persoanelor şi a capitalurilor, apare frecvent fenomenul dublei impuneri internaţionale.

Datorită acestei realitaţi, a devenit o necesitate, pentru amplificarea cooperării economice şi financiare internaţionale, stabilirea autorităţii publice competente să procedeze la impunerea veniturilor realizate şi a averilor deţinute de persoane fizice si juridice în alte ţări, decât cea careia îi aparţin, astfel încât să se evite dubla impunere fiscala.

Subiectul „dubla impunere internaţionala” se constituie într-o materie de studiu academic şi practic aparte în cadrul disciplinei dreptului fiscal internaţional, iar principiile, tehnicile şi metodele specifice evitării dublei impuneri, precum şi doctrina şi jurisprudenţa complexe create în special de-a lungul ultimului deceniu sunt susceptibile unor analize detaliate, cu atât mai mult cu cât România a devenit membru al OECD (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare) din momentul aderării sale la Uniunea Europeană.

Multe companii româneşti se gândesc la problemele create de dubla impunere fiscală.Nu toate ştiu, însă, că aceasta poate fi evitată.

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND EVITAREA DUBLEI IMPUNERI INTERNAŢIONALE

1.1 DEFINITIA, APARITIA SI FORMELE DUBLEI IMPUNERI

Economia de piata determină obţinerea de venituri sau deţinerea de averi de către numeroase persoane fizice sau juridice ce desfăşoara activităţi economico-sociale în mai multe ţari, in condiţiile circulaţiei libere a capitalurilor. Autorităţile publice pot să institue impozite asupra tuturor veniturilor şi averilor aparţinând rezidenţilor, indiferent de originea acestora. Apare o problemă strans legată de suveranitatea fiscală, acelaşi venit si aceeaşi proprietate putând fi impuse in ţara pe teritoriul căreia se află ori s-au realizat, precum şi în ţara de domiciliu a subiectului care a obţinut avera sau venitul.

Situaţii de dublă impunere internaţionla au fost consemnate înca din secolul al XVIII-lea, semnalată cu privire la regimul taxelor percepute în Franţa şi Italia. Pentru soluţionarea acestor aspecte s-au încercat diferite metode, concretizate în a doua jumăate a secolului al XIX-lea, când a fost incheiată prima convenţie bilaterală, între Prusia si Imperiul Austro-Ungar. Aparţia dublei impuneri internaţionale nu are decat efecte negative asupra societaţii, în general, şi este urmare a diversităţii sistemelor naţionale, particularităţile politicilor fiscale, precum şi a modului de folosire a impozitelor şi taxelor cu rolul de pârghii financiare.

Fenomenul de dublă impunere internaţionala este definit ca fiind “ supunerea unei anumite materii impozabile de către state diferite, la acelaşi tip de impozit, pe acelaşi exerciţiu financiar.”

Dubla impunere internaţionala se produce atunci când autorităţile fiscale din două sau mai mult state încasează concomitent impozite având aceeaşi bază sau incidenţă, astfel încât o persoană fizică sau juridică suportă o obligaţie fiscală mai mare decât dacă ar fi supusă de către o singură autoritate fiscală. Pentru a putea spune că există o apartenenţă totală la suveranitatea fiscală a statului, individul trebuie să fie dependent politic, social cât si economic de acesta. Tendinţa prezentă este de apariţie frecventă a situaţiilor când acelaşi individ se află în astfel de raporturi cu mai multe state: este cetăţeanul unui stat, locuieşte în alt stat, iar sursa de venituri este în al treilea stat. Astfel, dubla sau multipla aparenţă fiscală determină o dublă sau multiplă impozitare. Fenomenul dublei impuneri se întalneşte numai la impozitele directe, respectiv la impozitul pe venit şi pe avere, şi poate fi privită sub două forme:

• voită, respectiv intenţionată de legiuitor, adică statul încearcă prin această metodă să frâneze concurenţa capitalului extern dintr-o ramura economică;

• întâmplatoare, respectiv neintenţionată de legiuior, adică se realizează prin coincidenţa diferitelor impozite din aceeaşi ţară si străinatate, deşi nu este urmarită.

Dubla impunere intenaţională poate îmbrăca două forme:

a. dubla impunere economică;

b. dubla impunere juridică.

Forma economică a dublei impuneri apare în situaţia în care subiecţii impozabili sunt impozitaţi de mai multe ori pentru acelaşi obiect impozabil, pe când forma juridică internaţională presupune supunerea unei anumite materii impozabile de către două state diferite la acelaşi tip de impozit pe acelaşi exerciţiu financiar.

Dubla impunere juridică internaţională prin impozitarea repetată a veniturilor realizate, constituie un obstacol în dezvoltarea relaţiilor economice dintre state diminuând veniturile operatorilor internaţionali şi interesul acestora pentru efectuarea de investiţii în străinătate.