Evoluția Asigurărilor pe Plan Mondial și în Țara Noastră

EVOLUTIA ASIGURARILOR

PE PLAN MONDIAL SI ÎN TARA NOASTRA

1. Primele începuturi si evolutia asigurarilor

Începuturile asigurarilor îsi au originea în cele mai vechi timpuri; vietile si bunurile oamenilor au fost amenintate de cele mai variate si distructive forte ale naturii. Trasnetele, incendiile, furtunile si uraganiile, ploile excesive si grindina, inundatiile, seceta, seismele si eruptiile vulcanice, bolile, etc. au prefacut în mormane de moloz sau în scrum, au sters de pe suprafata pamântului, au distrus sau avariat case, bunuri gospodaresti, culturi agricole si alte valori materiale ori au provocat moartea, accidentarea sau îmbolnavirea oamenilor si animalelor.

Dupa fiecare confruntare cu stihiile naturii, oamenii au gasit forta necesara nu numai pentru a-si reface avutul distrus, dar si pentru a cauta forme mai adecvate si mai eficiente de aparare împotriva pericolelor care îi pasteau la tot pasul.

Exista unele date potrivit carora negustorii chinezi îsi încarcau marfa pe mai multe vase pentru a fi transportata pe fluviile periculoase ale Chinei, cu scopul de a reduce riscul ca întreaga marfa sa fie distrusa în timpul transportului fluvial.

În timpul babilonului s-a practicat un anumit fel de împrumuturi maritime, care îl scuteau pe împrumutat de a le restitui daca marfa sau nava sufereau pierderi, avarii sau disparitii.

Grecii au preluat experienta babilonienilor si fenicienilor si au început sa emita unele hârtii de valoare. În secolul al IXlea înainte de Hristos, legile Rhodosului au constituit baza teoretica si practica a uzantelor maritime referitoare la avaria comuna. În secolele urmatoare, romanii au aderat la acelasi sistem.

În evolutia asigurarilor un rol important l-au avut negustorii italieni în Italia de Nord de la începutul mileniului al doilea, iar activitatea lor a fost preluata si de Tarile de Jos si de Marea Britanie. În anul 1310, Ducele de Flandra a decis înfiintarea Camerei de Asigurari de la Burges pentru asigurari împotriva riscurilor maritime.

Dezvoltarea asigurarilor este foarte strâns legata de dezvoltarea transporturilor pe mare si cu deosebire a asigurarilor maritime, care au influentat toate celelalte asigurari.

Asigurarile maritime s-au nascut în Italia, si anume la Roma. În timpul Evului Mediu, acestea s-au dezvoltat în toate orasele italiene. Nici un transport maritim nu se facea fara sa fie asigurat.

În evul Mediu, Anglia era considerata o natiune de comercianti. Comertul cu continentul european s-a concentrat în jurul porturilor din S-E-ul tarii si al capitalei, Londra. În secolul XV s-au utilizat modele de contracte de asigurare maritima de origine italiana. Comerciantii londonezi subscriau contracte de asigurare maritima de origine italiana si contracte de asigurari negociate de brokeri. Notarii întocmeau si eliberau politele si tot ei tineau registrele tuturor politelor încheiate. În anul 1576 a fost înfiintata o Camera de Asigurari care a impus pâna în 1690 ca toate politele semnate sa fie înregistrate la Royal Exchange. Printr-o hotarâre a Parlamentului din 1601 se stabilea statutul legal al contractelor de asigurare maritima. Conform acestei hotarâri, despagubirile din asigurare erau supuse sanctiunilor legale, iar guvernul urma sa impuna executia contractelor de asigurare si sa rezolve disputele. La sfârsitul secolului al XVII-lea, persoanele interesate în transporturi, sau care doreau sa investeasca în asemenea activitati, se întâlneau la Cafeneaua Edward LIoyd's de pe strada Lombard, lânga Royal Exchange. Se obisnuia ca cei adunati acolo sa încheie contracte de asigurare reciproce împotriva pericolelor marine la care erau expusi transportatorii. În rubrica de observatii se descria nava, încarcatura, proprietarul, echipajul si destinatia. Participantii la asigurare îsi completau numele si procentul de risc asigurat, dupa descrierea transportului pe care-l efectuau. Din acest motiv, cei care asigurau au devenit cunoscuti sub numele de subscriiptori. Fiecare subscriiptor garanta cu activele personale partea specificata din oricare pierderi asigurate. Pentru o perioada de timp, Lloyd a editat un ziar, "lloyd's news" care prezenta noutatile din transport maritim. Datorita legaturilor sale cu transportul maritim, cafeneaua era considerata centrul pietei asigurarilor maritime, fiind cunoscuta în secolul al XVIII-lea sub numele de London Lloyd's. Cu toate ca avea statutul unei asociati a subscriitorilor individuali, Lloyd's oferea toate facilitatile specifice societatilor de asigurari maritime.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, Marea Britanie practica reasigurarile de viata în mai mica masura decât celelalte tari europene. Concomitent cu asigurarile si reasigurarile de viata s-au practicat înca din secolul al XIXlea si asigurarile si reasigurarile de persoane împotriva accidentelor.