Evoluția cheltuielilor cu serviciile publice generale

Introducere

În România, cheltuielile cu serviciile publice generale sunt înscrise în bugetul administrației centrale de stat, și în bugetele locale, în două poziții distincte: cheltuieli cu ordinea publică și siguranță națională și cheltuieli pentru administrația statului, delimitate, la rândul lor, pe categorii ale instituțiilor (președinție, putere legislativă, organe judecătorești și procuratura, organe ale puterii executive s.a.).

Întretinerea aparatului administrației de stat necesită cheltuieli din ce în ce mai mari, atât că urmare a creșterii numerice a acestuia, cât și a înzestrarii lui cu mijloace moderne.

Pe de altă parte, creșterea absolută a populației și afluență acesteia către zonele urbane unde, de regulă, pulsează viață economică, ridică probleme din ce în ce mai mari cu caracter edilitar gospodăresc, social-economic și administrativ. Dezvoltarea economiei și extinderea așezărilor pe orizontală și pe verticală, concomitent cu creșterea gradului de urbanizare, cu accelerarea deplasării în spațiu a oamenilor, a mărfurilor și informațiilor, a determinat adaptarea formelor de administrație la specificul condițiilor social-economice și tehnice contemporane.

Complexitatea vieții economice și sociale, apariția și accentuarea fenomenelor de criză, a perturbațiilor în echilibrul social, în comportamentul civic al unor grupuri ale populației, toate acestea conduc la sporirea numărului persoanelor ocupate în aparatul administrativ de stat, în organele de poliție, jandarmerie și la creșterea costului administrației publice, determinând, implicit, sporirea cheltuielilor publice aferente aparatului administrativ și de ordine internă.

Capitolul I

Abordări teoretice despre cheltuielile cu serviciile publice generale

În literatură autohtonă străînă și în literatură economică de specialitate întâlnim mai multe definiții date cheltuielilor publice :

1) Cheltuiala publică este etapă următoare constituirii fondurilor publice și se referă la distribuirea acestor resurse către diferite obiective sociale sau economice.

2) Cheltuielile publice exprimă relații bănești care se manifestă între stat pe de o parte și persoanele fizice și juridice pe de altă parte.

3) Cheltuielile publice sunt acte și operațiuni de întrebuințare a fondurilor bănești necesare statului și altor colectivități publice, în scopul și cu finalitatea întreținerii materiale a organelor de stat și serviciilor publice generale satisfacerii trebuintelor socio-culturale și a celorlalte necesități colective.

4) Cheltuielile publice reprezintă opțiunile politice ale statului.

Cheltuielile pentru serviciile publice au destinația de a satisface nevoile sociale ce privesc realizarea unor servicii fie sub formă gratuită, fie cu plata redusă pentru anumite categorii sociale, grupuri sociale sau întreagă populație.

Asemenea cheltuieli sunt legate deci de serviciile pe care le execută sau le pot execută autoritățile sau instituțiile publice.

În conformitate cu legea finanțelor sau cu anumite legi anuale ce privesc bugetul de stat, aceste cheltuieli se clasifică în patru mari categorii , în ordinea mărimii lor, din bugetul annual astfel:

1. Cheltuieli social-culturale;

2. Cheltuieli de apărare, ordine și siguranță public;

3. Cheltuieli cu servicii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape;

4. Cheltuieli cu autoritățile publice.

Cheltuielile de acest tip sunt ocazionate de necesitatea existenței unor organe specializate, rezultate din însăși existența statului. Acestea sunt organe ale puterii și administrației publice în care se includ:

- instituția prezidențială sau monarhică;

- organele puterii legislative centrale sau locale (parlamentul și camerele sale, consiliile locale);

- organele puterii judecătorești în țară noastră (Ministerul Justiției și structura să de Tribunale, Judecătorii, Curți de Apel, Curtea Supremă de Justiție și Ministerul Public);

- organele executive centrale sau locale (Guvern, Ministere, prefecturi, primarii, pentru țară noastră aici se includ și Curtea de Conturi, Curtea Constituțională, Avocatul poporului, alte agenții).

Și această categorie de cheltuieli publice, manifestă tendința de creștere de la o perioada la altă, că și celelalte cheltuieli publice.