Evoluții și Tendințe pe Piața Monetară din România

Aspecte generale privind piaţa monetară

Piaţa monetară reprezintă o piaţă a capitalurilor pe termen scurt şi foarte scurt. Aceasta nu este o piaţă localizată, tranzacţiile acestei pieţe fiind încheiate prin telefon sau fax. Piaţa monetara este o piaţă a monedei centrale (numerarul, biletele de bancă şi disponibilităţile deţinute de bănci la banca centrală), deoarece operaţiunile de împrumut se derulează între băncile creatoare de monedă, precum şi între acestea şi banca de emisiune şi se realizează numai în moneda băncii centrale.

Piaţa monetară este o piaţă de lichidităţi pe termen scurt pentru toate organismele de credit bancare. Participanţii la această piaţă sunt bănci, case de economii, societăţi financiare, banca de emisiune, trezoreria statului, casele de titluri, etc. Unele dintre aceste organisme apar cu predilecţie excedentare creditoare (casele de economii, casele de pensii), în timp ce altele (băncile comerciale, instituţiile de credit specializate) sunt predominant debitoare.

Piaţa monetară a fost cunoscută şi sub denumirea de piaţă interbancară prin care băncile îşi regularizau excedentele şi deficitele de trezorerie. În timp, această piaţă a atras şi alte instituţii şi organizaţii. Astfel, ea s-a transformat într-o piaţă monetară deschisă, unde toţi agenţii care au la dispoziţie capital pe termen scurt pot sa îl ofere agenţilor care au nevoie de lichidităţi pe termen scurt. Instrumentele folosite pe piaţa monetară deschisă sunt: certificatele de depozit, biletele de trezorerie, bonurile de tezaur şi bonurile negociabile, pe piaţă putând opera atât instituţii financiare, cât şi întreprinderi.

Ofertanţii de pe piaţa monetară sunt titularii de conturi, de disponibilităţi la banca de emisiune, interesaţi să-şi valorifice disponibilităţile prin acordarea de credite. Solicitanţii sunt băncile care au nevoie de lichidităţi. Piaţa monetară are rolul de a asigura transferul interbancar al surplusului de lichidităţi.

Operaţiunile de piaţă monetară se execută la iniţiativa băncii centrale şi implică următoarele tranzacţii:

- cumpărări/vânzări reversibile – repo/reverse repo – de active eligibile pentru tranzacţionare;

- acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare;

- vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare;

- emitere de certificate de depozit;

- swap valutar;

- atragere de depozite.

Piaţa monetară reprezintă o componentă esenţială a pieţei capitalurilor şi are un rol deosebit de important în derularea normală a fluxurilor de plăţi la nivelul economiei. Aceasta a cunoscut în ultima perioadă transformări profunde, generate de inovaţia financiară în domeniu, dar şi de dorinţa autorităţilor monetare de a perfecţiona şi a eficientiza instrumentele de politică monetară.

Piaţa monetară este definită în literatura de specialitate ca fiind cadrul necesar în care se desfăşoară zilnic raporturile dintre bănci în legătură cu lichidarea soldurilor provenind din operaţiuni reciproce. Pe lângă funcţia de finanţare a băncilor comerciale, piaţa monetară mai îndeplineşte şi funcţia de compensare a deficitului cu excedentul de lichidităţi al acestora.

Evoluţia pieţei monetare din România

Piaţa monetară nu a putut exista şi funcţiona în România înainte de 1989. În economia planificată central cu caracter imperativ a avut loc transformarea monedei din instrument al acţiunii descentralizate a deţinătorilor puterii de cumpărare în instrument al dictatului etatist. Această „subordonare” a monedei faţă de centrul puterii politice s-a realizat prin prevalenţa proprietăţii de stat şi cvasi-lichidarea proprietăţi private, prin predominarea preţurilor administrare pieţei prin lipsirea agenţilor economici socializaţi de formele fundamentale ale autonomiei decizionale prin aservirea aparatului bancar şi financiar faţă de criteriile planului-directivă prin suprimarea pieţei titlurilor de valoare. Astfel, rentabilitatea şi situaţia fondurilor agenţilor economici au fost deturnate, au apărut întreprinderi rentabile fără merite proprii şi întreprinderi cu pierderi fără ca acestea să poarte vina pentru situaţia lor financiară. Astfel de fenomene au fost generate de preţurile fixate cu o ridicată doză de subiectivism şi arbitrar inevitabile într-o economie în care mecanismele pieţei sunt anihilate şi blocate.

Restructurarea aparatului bancar (lichidarea monopolului statului în sfera bancară, privatizarea băncilor şi întărirea concurenţei pe piaţa bancară, reaşezarea raporturilor dintre banca de emisiune şi băncile comerciale, creşterea numărului de bănci şi dezvoltarea reţelei bancare) a reprezentat un pas important prin lichidarea statutului de proprietar nemijlocit al tuturor băncilor dar şi prin eliminarea subordonării băncilor faţă de guvern. Aceasta este legată totodată de reaşezarea raporturilor dintre banca de emisiune şi celelalte bănci, de reinstituirea băncilor comerciale propriu-zise a vânzării mărfurilor cu plata amânată şi punerea în circuit a înscrisurilor cambiale şi a titlurilor de stat. Din marea varietate a titlurilor de valoare negociate pe pieţele monetare occidentale, în România există doar certificatele de depozit dar care nu suportă comparaţie cu cele franceze care au o valoare minimă de cinci milioane de franci. Au apărut mai recent titluri de stat sub forma certificatelor de trezorerie dar care nu se negociază pe piaţa de capital.