Exigențe ale integrării României în Uniunea Europeană - Impactul aderării asupra economiei naționale

CAP.1 CONDIȚIILE NECESARE ADERĂRII LA UNIUNEA EUROPEANĂ

Conform articolului 49 din Tratatul Uniunii Europene, fiecare stat poate deveni membru Uniunii, respectând și promovând valorile sale: drepturile și libertățile individului, democrația, libertățile și principiile statului de drept.

De asemenea, în anul 1993, la Copenhaga, Consiliul European a stabilit principalele criterii ce trebuiau satifăcute pentru aderare, criterii ce au fost confirmate prin Tratatul de la Lisabona, cunoscut în istorie sub denumirea de Tratatul de la Maastricht. Astfel, statele trebuie să îndeplinească:

- Criteriile politice ce vizau prezența statului de drept, a unui sistem democractic stabil, precum și promovarea și protejarea drepturilor și libertăților cetățenești.

- Criteriile economice au în vedere prezența economiei de piață, dar și capacitatea statelor de a face față concurenței în cadrul Uniunii.

- Asumarea și îndeplinirea obligațiilor privind aderare: privesc respectarea și îndeplinirea obiectivelor uniunii politice, monetare și economice , dar și acceptarea aquis-ului comunitar, adică acceptarea, la nivel national, a politicii europene.

La aceste criterii, Consiliul European, în 1995, la Marid, a propus și adăugarea anumitor condiții necesare a fi îndeplinite pentru aderarea la Uniune Europeană; și anume:

a. Condiții ce vizează politica națională- promovarea Principiului Separării Puterilor în stat.

b. Condiții ce au în vedere domeniul militar- fiecare stat membru trebuie să ofere și să primească servicii de Securitate.

c. Condiții cu precădere în activitatea de justiție- drepturile și obligațiile europene prevalează în raport cu cele naționale.

d. Condiții ce presupun stbilizarea economică- acestea au în vedere Tratatul de la Maastricht. (Fig. 1).

Fig. 1 Condițiile economice impuse de Tratatul de la Maastricht.

Sursă: prelucrare proprie pe baza datelor de pe site-ul Uniunii Europene.

1.1 SCURT ISTORIC PRIVIND RELAȚIILE ROMÂNIEI CU UNIUNEA EUROPEANĂ

După o lungă și anevoioasă perioadă comunistă practicată în România între anii 1947 și 1989, când întreaga activitate economică, politică și socială era concentrate în mâinile unui singur partid, Partidul Comunist Român, ale cărui valori se focusau pe promovarea unei economii centralizate, planificate, înlăturând ideea de concurență pe piață și, totodată, pe falsa aparență a respectării drepturilor și libertăților cetățenești, România, căutând o salvare, a încercat o apropierea cu Uniunea Europeana, dorindu-și să îmbrace principiile care stăteau la baza statului de drept. Un exemplu în acest sens, este de remarcat ajutorul PHARE primit de țara noastră pentru a putea realiza transformarea legislativă spre drumul European.

Astfel, având exemplul celor trei valuri de extindere deja realizate , România, alături de alte câteva state din Europa Centrală și Orientală , și-a materializat dorința de cooperare prin adoptarea, în anul 1991 a Acordului European (Acordul de Comerț și Cooperare), Acord ce aducea o reglementare strictă a activității comerciale europene și oferea posibilitatea țării noastre de a lua parte la acestea. Declanșărea mineriadelor, precum și apariția stării de izolare din punct de vedere politic, determinate de atitudinea opozabilă a Olandei și a Angliei față de țara noastră, au dus la încetinirea procesului de semnare a Acordului, până la data de 1 februarie 1993. Actele au fost semnate la Bruxelles de către Prim-ministrul și Minisitrul de Externe de la acea vreme, Nicolae Văcăroiu, respectiv Teodor Meleșcanui.

După vizita făcută româniilor, de către reprezentantul guvernului European , Frans Andriessen, România a început să realizeze pașii spre Uniunea Europeană, și astfel, spre înfăptuirea statului de drept. Istoricii consideră o etapă reprezentativă, în acest sens, alegerile electorale din anul 1992, când pentru prima dată, după înlăturarea comunismului, s-au conturat caracteristicile democratice ale statului de drept. Asupra realizării acestui obiectiv, au existat și păreri potrivit cărora România avea nevoie de înfăptuirea unui plan de integrarea, pentru a putea primi sprijinul European, astfel încât se realizeze o ascensiune viabilă și obținerea rezultatelor benefice pentru întreaga societate.

Așadar, integrarea în cadrul Uniunii Europene a reprezentat un obiectiv, o tendință post-decembristă, pentru statele ieșite de sub influențele comuniste; pentru țara noastră a semnificat și o modalitate de afirmare în raport cu statele member, un proces de stabilizare a planului politic, economic și social, dar totodată și conturarea celui mai modern și important proiect cu exteriorul, marcând etape importante în cadrul propriei ascensiuni, fiind primul stat comunist, din Europa de Est care a încheiat relații cu Comunitatea Europeană .