Expunere teoretică a sistemului de impozite din România

1.1. NOTIUNEA DE IMPOZIT

Notiunea de impozit provine din limba latina de la cuvântul “impozitus” si din limba franceza de la cuvântul “impôt”.

Impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie cu titlu nerambursabil datorata potrivit legii bugetului de stat de catre persoanele fizice sau juridice pentru veniturile pe care le obtin sau bunurile pe care le poseda.

Impozitul are caracter universal ca o consecinta a suveranitatii statului si el este o institutie de drept publica fara de care nu se poate concepe existenta statului, facând parte organica din el.

Din punct de vedere al instituirii, în epoca antica impozitele si taxele erau hotarâte de forurile legislative cât si de conducatorii acestor state, iar dreptul de a institui impozite si taxe reprezinta prerogativ de conducere statala.

Evolutia impozitelor în evul mediu este evidentiata în sporirea treptata a numarului si felului impozitelor, atât a celor ce se percepeau în natura ca parti determinante din anumite produse, cât mai ales a celor percepute în bani.

În evolutia moderna a impozitelor, instituirea acestora cu consimtamântul contribuabililor a fost subordonata competitiei parlamentare, ca organe legislative cu caracter reprezentativ de a reglementa impozitele si celelalte venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice.

În mod exceptional, în împrejurari de necesitati financiare deosebite, competenta legislativa în materie fiscala a fost delegata puterii executive.

Plata impozitului are caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice si juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau care poseda un anumit gen de avere. Dreptul de a instituii impozite îl are statul, care îl exercita prin organele puterii centrale (Parlamentul) si ale administratiei locale de stat.

Impozitele sunt plati care se fac catre stat cu titlu definitiv si nerambursabil. În schimbul acestora, platitorii nu pot solicita statului un contraserviciu de valoare egala sau apropiata.

Rolul impozitului se manifesta pe plan financiar, economic si social, definit de o etapa de dezvoltare a economiei de alta.

Rolul cel mai important al impozitelor se manifesta pe plan financiar, în sensul ca impozitele reprezinta mijlocul principal de procurare a resurselor banesti necesare acoperirii cheltuielilor publice. În tarile dezvoltate din punct de vedere economic, prin intermediul impozitelor si taxelor se procura între 80-90% din totalul resurselor financiare publice.

Pe plan economic, rolul impozitelor se manifesta prin intermediul masurilor pe care statul le ia pentru a intervenii în activitatile economice cu ajutorul impozitelor care pot fi folosite ca un instrument de schimbare sau frânare a unei activitati economice, de crestere sau reducere a productiei sau a consumului unui anumit produs, de stimulare sau îngradire a comertului exterior, etc.

Pe plan social, rolul impozitelor se manifesta în mai multe directii, dintre care se poate mentiona rolul de instrument de redistribuire a unei parti din P.I.B. între clase si paturi sociale, între persoane fizice si juridice, etc.

Pentru a sesiza efectele diferitelor categorii de impozite pe plan economic, social si politic, este necesara gruparea acestora pe baza unor criterii stiintifice:

a)dupa trasatura de fond si de forma, pot fi grupate în impozite directe si indirecte.

Impozitele directe se stabilesc nominal în sarcina unor persoane juridice în functie de veniturile si/sau averea acestora si pe baza cotei de impozit prevazute de lege.

În functie de criteriile care stau la baza asezarii lor impozitele directe se pot grupa în impozite reale si personale.

Impozitele reale se caracterizeaza prin aceea ca se stabilesc în legatura cu anumite obiecte materiale (pamânt, cladiri, fabrici, magazine, etc.) facându-se abstractie de situatia personala a subiectului impozabil. Ele mai sunt numite si impozite obiective si pe produs, deoarece se aseaza asupra produsului sau venitului brut al obiectului impozabil, fara sa se tina cont de situatia subiectului impozabil.