Finanțări Externe Nerambursabile

1.1. UNIUNEA EUROPEANĂ

Context internaţional, misiune, rol1

Uniunea Europeană este rezultatul unui proces de cooperare şi integrare care a început în anul 1956 între şase ţări europene (Franţa, Germania, Italia, Olanda, Belgia şi Luxemburg). După momentul constituirii UEE (Uniunea Economică Europeană) au urmat patru valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia). Începând cu 1 mai 2004 Uniunea Europeană are 25 de state membre care formează împreună un spaţiu de peste 4 milioane km2 , cu o populaţie totală de aproximativ 460 milioane de locuitori.

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoarele acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea şi ca obiectiv reducerea disparităţilor dintre nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni, întârzierile în dezvoltare a regiunilor şi insulelor (inclusiv a zonelor rurale) cele mai puţin favorizate.

Uniunea Europeană poate fi caracterizată ca un instrument individualizat al scenei internaţionale prin trei roluri principale: furnizor de ajutor pentru dezvoltare, promotor al politicii comerciale comune şi susţinător al politicii externe de securitate comună prin contextul său geopolitic vital atât în plan european, cât şi internaţional.

Principalele obiective sunt :

- Promovarea progresului economic şi social echilibrat şi durabil, în special prin crearea unui spaţiu fără frontiere interioare, prin crearea coeziunii economice şi sociale şi prin stabilirea unei uniuni economice şi monetare, a unei monede unice;

- Afirmarea identităţii sale pe scena internaţională, prin punerea în aplicare a unei politici externe şi de securitate comune care să poată conduce la o apropiere comună;

- Întărirea protecţiei drepturilor şi intereselor cetăţenilor statelor membre, prin instaurarea unei cetăţenii a Uniunii;

- Dezvoltarea unei zone de libertate, securitate şi justiţie (legată de operarea pieţei interne şi în particular de libertatea de mişcare a persoanelor);

- Menţinerea integrală a acquis-ului comunitar şi dezvoltarea acestuia astfel încât să asigure eficienţă mecanismelor şi instituţiilor comunitare.

În contextul schimbărilor ce au loc la nivel mondial şi al noii ordini create după 1989 pe continentul european, integrarea într-un spaţiu care să asigure dezvoltarea economică, stabilitatea politică şi socială, poate fi o soluţie pentru procesul de transformare economică întreprins de România şi, ţările din Europa Centrală şi de Est.

Natura supranaţională a Uniunii Europene devine un instrument ajutător în înţelegerea şi explicarea relaţiilor instituţionale dintre Uniune şi membrii săi.

Politica economică a UE a trasat structurii şi obiectivelor acesteia o coloratură unitară, cu ramificaţii asupra rolului jucat în plan internaţional: o Europă cu o economie mult mai coezivă şi mai coerentă (cu politici şi instrumente solide de politici macroeconomice)