Finanțe Publice

FINANTE PUBLICE

SISTEMUL BUGETAR

PRINCIPIILE BUGETARE

La baza întocmirii si executarii bugetului de stat stau o serie de principii care definesc: modul de reflectare a veniturilor si cheltuielilor publice în bugetul de stat, sau sfera de cuprindere a acestuia; durata de timp pentru care parlamentul autorizeaza guvernul sa încaseze veniturile si sa efectueze cheltuielile stabilite, relatia care trebuie sa existe între totalul veniturilor si cheltuielile bugetare ca si între elementele componente ale acestora; informarea opiniei publice despre limitele împuternicirii date guvernului de a realiza venituri si de a efectua cheltuieli, ca si despre modul cum aceasta împuternicire a fost transpusa în practica.

În literatura de specialitate, aceste principii (a-h=8) sunt cunoscute sub denumirea de:

a) Universalitatea bugetului. Potrivit acestui principiu veniturile si cheltuielile publice trebuie sa figureze în buget cu sumele lor totale sau globale.

Ratiunea acestui principiu rezida mai cu seama în considerente politice. Scopurile politice urmarite, în general, prin elaborarea bugetului si anume dreptul de aprobare al parlamentului, nu ar fi îndeplinit complet daca în buget nu ar fi cuprinse toate veniturile si cheltuielile. În acest mod i se ofera parlamentului posibilitatea cunoasterii veniturilor totale ce urmeaza a se încasa si destinatia acestora în perioada considerata.

b) Unitatea bugetului. Acest principiu presupune ca toate veniturile si cheltuielile statului sa fie reflectate într-un singur document si dupa o schema unitara de clasificare.

Aplicarea unei astfel de reguli da o imagine mai clara a situatiei financiare a statului, deoarece citirea unui singur document face mai usor de înteles provenienta veniturilor, destinatia cheltuielilor ca si faptul daca veniturile acopera sau nu cheltuielile.

Sub aspect politic, un buget unitar, ofera posibilitatea examinarii de catre corpul legislativ a politicii financiare de ansamblu promovata de guvern si pe care poate sa si-o însuseasca sau nu.

Cu timpul, s-a adoptat în practica metoda ca, pe lânga bugetul general sau ordinar al statului, sa se întocmeasca diferite alte categorii de bugete, dupa cum urmeaza:

Bugetele extraordinare se practica în perioadele de dificultati financiare deosebite, determinate de razboaie, crize etc. Cheltuielile respective se inscriu într-un buget distinct de cel ordinar si se acopera, de regula, prin venituri special instituite, asa cum ar fi: impozite speciale, împrumuturi publice, emisiuni monetare etc.:

Bugetele anexe sunt cuprinse în mod distinct în bugetul general al statului fiind întocmite de unele întreprinderi, institutii de stat sau de uniuni monopoliste sau fiscale.

Bugetele autonome sunt bugetele proprii ale colectivitatilor locale si ale unor organisme publice (întreprinderi industriale, comerciale, de credit etc.) care au autonomie financiara. Bugetele autonome se aproba de catre consiliile locale sau de consiliile de administralie ale unitalilor economice de stat, iar veniturile si cheltuielile acestora nu sunt supuse discutiilor parlamentare.

Conturile speciale de trezorerie se întocmesc pentru încasari si plati care nu constituie propriu-zis venituri sau cheltuieli definitive pentru buget (ex.: avansurile acordate de stat unor furnizori si care urmeaza a fi regularizate la efectuarea lucrarii; plati pentru operatiuni monetare ale statului si care urmeaza sa se recupereze din profitul realizat etc.). Operatiunile în conturile speciale de trezorerie au un caracter exceptional sau provizoriu si trebuie, în principiu, sa se balanseze.

Conturile speciale de trezorerie se întâlnesc sub diverse forme, care difera de la o tara la alta:

- conturi cu afectatie speciala, în care se înregistreaza cheltuielile ce sunt acoperite pe seama unor resurse special mobilizate, fapt ce încalca principiul neafectarii resurselor bugetare;

- conturile de comert înregistreaza veniturile si cheltuielile aferente unor operatii cu caracter industrial sau comercial efectuate in mod ocazional de unele institutii ale statului;

- conturile de reglementare cu guvernele altor tari au la baza acorduri internationale prin care guvernele tarilor straine finanteaza diverse cheltuieli (cheltuieli militare sau pentru consolidarea datorie publice externe) din tara care le deschide;

- conturile de operatiuni monetare sunt deschise pentru a evidentia veniturile si cheltuielile generate de operatiunile de emisiune monetara, operatiunile cu Fondul Monetar International etc.;

- conturile de avans au rolul de a reflecta avansul acordat de Ministerul Finantelor unor colectivitati locale, în limita creditelor bugetare aprobate, pâna la încasarea impozitelor locale prevazute în bugetele respective.