Finanțe publice aprofundate

Controlul financiar și controlul fiscal

A.Controlul financiar - definire

Datele istorice atestă că din cele mai vechi timpuri activitatea umană a fost supusă controlului sub diferite aspecte. Controlul a fost şi continuă să fie unul dintre factorii principali care au influenţat şi stimulat progresul. Dintotdeauna oamenii au privit cu admiraţie realizările predecesorilor şi contemporanilor, supunându-le unor examinări riguroase, ceea ce a condus la schimbare şi progres.

Atât teoria, cât şi practica dovedesc şi demonstrează existenţa, pe de o parte a bazei economice, iar pe de altă parte a suprastructurii generate de baza economică care explică mecanismul prin care, independent de voinţa lor, oamenii intră în relaţii de producţie şi, totodată, în relaţii de schimb într-un sistem de concurenţă.

În concluzie, există necesitatea cunoaşterii condiţiilor economice şi financiare, în raport cu cerinţele şi legităţile pieţei în care se derulează activitatea agenţilor economici. Cunoaşterea situaţiei patrimoniului, a capacităţii acestuia de a genera profit, a solvenţei comerciale ori de faliment în care se poate afla un agent economic, la un moment dat, este asigurată cu ajutorul controlului financiar, organizat şi exercitat în mod competent.

Cunoaşterea este necesară, în primul rând, conducerii agenţilor economici, apoi personalului acestora. Prin control, conducerea îşi asigură informarea dinamică, reală, preventivă. Controlul nu se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor ci, în primul rând, este bazat pe previziunea desfăşurării activităţii, a posibilităţilor apariţiei deficienţelor şi anomaliilor.

Pentru obţinerea profitului maxim în raport cu obiectivele şi normele stabilite, controlul contribuie şi la prevenirea tendinţelor şi fenomenelor care necesită decizii de corecţie. De asemenea asigură perfecţionarea, creşterea profitului în condiţii de concurenţă liberă şi loială. El urmăreşte în principal, funcţionarea unităţilor de producţie la capacitatea normală chiar maximă, pe criterii de eficienţă şi rentabilitate.

Controlul financiar reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea legalităţii. Tinând cont de cele arătate mai sus, statul joacă un rol deosebit de important în conducerea societăţii, în rezolvarea problemelor pe care le ridică construcţia socio-economică a ţării, mai ales în etapa actuală de tranziţie spre economia de piaţă. Prezenţa statului democratic în ansamblul desfăşurării activităţilor socio-economice reprezintă o necesitate obiectivă.

Elaborarea programului de dezvoltare economico- socială de către stat presupune cel puţin trei elemente esenţiale:

- cunoaşterea legităţilor sociale, universal valabile;

- acţiunea legilor proprii economiei de piaţă;

- aplicarea justă la condiţiile ţării noastre şi la fiecare etapă de edificare a economiei de piaţă a legităţilor universal valabile şi a legilor economice proprii economiei de piaţă. Aceasta demonstrează că acţiunea de control este determinată de cauze obiective precum caracterul conştient al procesului de transformări revoluţionare al societăţii şi de particularităţile legilor economiei de piaţă.

În literatura de specialitate au fost formulate diferite definiţii ale termenului de control financiar , un numitor comun fiind că relaţiile din sfera controlului financiar este o componentǎ a relaţiilor ce iau naştere în legaturǎ cu resursele financiare ale statului.

Baza definiției activității de control își are originea în expresia latinească „contra rolus” care se poate traduce prin verificarea actului original după duplicatul acestuia, încredințat, în acest scop, unei persoane specializate.

Astfel un mare profesor de drept financiar, Ioan Gliga defineşte controlul financiar ca fiind: “o activitate de verificare a respectǎrii şi aplicǎrii conforme a normelor dreptului financiar desfǎşurat cu finalitatea restabilirii, legalitǎţii, formǎrii şi întrebuinţǎrii fondurilor bǎneşti de interes public şi implicit cu finalitate stabilitǎ rǎspunderii judiciare şi aplicǎrii coerciţiilor legale în cazuri de încǎlcare a normelor dreptului financiar”.