Fiscalitatea în Germania

1. Impozitul pe profit

De la 1 ianuarie 2001 Germania are un sistem dublu de impunere, clasic al veniturilor corporatiilor. Sistemul anterior, cu rate diferentiate, a fost în întregime abolit din data de 1 ianuarie 2002.

Sub noul regim fiscal profiturile sunt impuse la nivel de companie cu o rata redusa a impozitului pe profit, iar dividendele sunt taxate la nivelul actionarului individual. Dubla taxare economica este diminuata pentru actionarul individual de catre asa numitul half income system (sistemul înjumatatirii venitului), în care numai jumatate din dividende sunt incluse în venitul individual impus. Dividendele intercorporatii, provenite atât de la firme rezidente, cât si de la cele nerezidente, sunt scutite.

O suprataxa de solidaritate de 5,5% este asezata asupra obligatiei fiscale datorate de companie.

Impozitul pe profit si suprataxa de solidaritate sunt asezate asupra veniturilor a variate tipuri de entitati, mentionate în Codul Fiscal. Dintre acestea amintim: companiile pe actiuni, companiile cu raspundere limitata, parteneriatele limitate pe actiuni.

O entitate este rezidenta în Germania daca are sediul social (legal) sau directiunea (locul managementului) în aceasta tara.

Companiile rezidente sunt impuse asupra venitului provenit din întreaga lume. Tot venitul firmei este categorisit ca venit din afaceri.

Cele mai importante tipuri de venituri scutite la nivelul companiei sunt: aporturile de capital la formare, cresterile de capital si majorarea rezervei de capital, iar la nivelul actionarului: distributiile de capital, altele decât dividendele, dividendele catre actionarii de natura companiilor si câstigurile de capital.

Venitul impozabil al corporatiei reprezinta suma totala a veniturilor, atât din surse interne, cât si externe, dupa deducerea cheltuielilor de afaceri. Platile de dividend, altele decât dobânzile si drepturile de autor, nu constituie cheltuieli deductibile. Restrictii legate de deducerea cheltuielilor de afaceri exista în particular în legatura cu cheltuielile personale, cum ar fi daruri, case de oaspeti s.a. De asemenea, jumatate din onorariile platite membrilor consiliului supervizor nu sunt deductibile. Remuneratiile directorilor sunt, în general, deductibile integral, mai putin situatia în care acestea sunt tratate ca distributie ascunsa de profit catre actionari. Cheltuielile care se realizeaza în sens comercial, în legatura directa cu venitul exceptat, nu se deduc. Donatiile pentru sustinerea (promovarea) activitatilor non profit sunt deductibile, pâna la limita de 5% din venitul total sau, în functie de optiunea unitatii, pâna la 0,2% din suma totala a profitului si salariilor. Pragul de 5% creste pâna la 10% pentru activitati stiintifice, caritabile s.a.

Activele sunt evaluate în cele mai multe cazuri la costul de achizitie sau de productie, în functie de modul de dobândire sau la going concern value. În principiu, fiecare activ trebuie sa fie evaluat separat. Este permisa utilizarea metodei LIFO si interzisa metoda FIFO, în anumite circumstante.

Activele depreciabile sunt cele fixe, folosite în procesul de productie, care îsi diminueaza valoarea în timp. Deprecierea este obligatorie si trebuie efectuata, indiferent daca firma este profitabila sau înregistreaza pierderi. Elementul pe care se bazeaza amortizarea unui activ mobil cumparat sau produs este costul. Metodele normale pentru amortizarea acestuia sunt metoda liniara, metoda degresiva si metoda productiva. Acestea se folosesc alternativ, în functie de întrunirea conditiilor necesare.