Fiscalitatea Persoanelor Fizice

Introducere în tematica abordată

Lucrarea de față își propune să concentreze analiza fiscalității persoanelor fizice în Italia,pornind de la câteva elemente preliminare ce țin de fiscalitate.Demersul lucrării este atât unul teoretic,urmărind reliefarea și clarificarea unor concepte economice,ce fac referire la fiscalitate,cât și unul practic,bazat pe analiza acestor noțiuni care servesc drept fundament al abordării de ordin empiric.

Capitolul I începe prin prezentarea succintă a definiției,funcțiilor și rolulului fiscalității.Sunt creionate atent prelevările fiscale-impozitul,taxa,contribuția-indicând elementele tehnice și tipurile acestora.

Capitolul al doilea este rezervat prezentării principiilor și a tehnicii impozitării veniturilor persoanelor fizice în România.În acest capitol este realizată o prezentare a echității fiscale,politicii financiare,dar și a politicii economice,a tehnicii fiscale și a procedurii de percepere a impozitelor în România.

Capitolul al III-lea,pune accentul pe fiscalitatea persoanelor fizice în Italia.Sunt evidențiate atât impozitarea veniturilor,cât și impozitarea proprietăților persoanelor fizice,în baza legislației în vigoare din Italia.

Ultimul capitol reprezintă partea de studiu de caz cu privire la fiscalitatea persoanelor fizice din Italia.Pentru realizarea acestuia,s-au luat în considerare indicatorii de stare și de dinamică,sub aspectul nivelului și al structurii.Totodată s-a urmărit analizarea și evoluția impozitelor pe venit ale persoanelor fizice din Italia și a veniturilor acestora pentru perioada stabilită de analiză,2002-2007.În închierea capitolului este exemplificat un model practic de calcul al impozitului pe venit datorat de o persoană fizică,în anul 2009.

Motivația în alegerea temei o reprezintă faptul că am avut prilejul să vizitez în nenumărate dăți această țară,și să cunosc îndeajuns de bine modul de viață de acolo.

În concluziile finale am reluat și subliniat aspectele principale puse și discutate în lucrare,relefând cu această ocazie cele mai importante idei la care am ajuns ăn urma cercetării întreprinse.

Capitolul 1.Aspecte teoretice privind fiscalitatea

1.1.Conceptul de fiscalitate

Cuvântul fisc își are originea în limba latină,fiind o moștenire directă a imperiului roman.În limba clasică fiscus avea sensul inițial de coș sau paner din stuf sau din rădăcină folosit la presarea strugurilor,măslinelor sau brânzeturilor.Apoi a primit sensul de paner pentru strângerea și păstrarea banilor destinați intreținerii principelui,de vistierie națională sau vistieria statului.Începand cu secolul al XVII-lea,apare in Franța sensul actual al cuvântului având semnificația de instituție însărcinată cu perceperea impozitelor,o instituție deloc pe placul contribuabililor.(Constantin I.Tulai,Simona G.Șerbu,Fiscalitate comparată și armonizări fiscale)

În literatura noastră economică este prezentă accepțiunea actuală a cuvântului,fiscul fiind infățișat ca instituție a statului investită cu dreptul și obligația de a așeza,de a încasa și de a urmări plata impozitelor și a taxelor datorate statului de către contribuabili.(Gh.D.Bistriceanu,Lexicon de finanțe,bănci,asigurări,vol.II)

Fiscalitatea poate fi definită ca fiind un sistem de percepere a impozitelor și taxelor prin intermediul fiscului.Într-o viziune economică,fiscalitatea poate fi definită ca fiind acel sistem de constituire a veniturilor statului,prin redistribuirea venitului național prin intermediul impozitelor și taxelor.

Într-o abordare financiară, conceptul de fiscalitate este definit ca “un sistem de percepere a impozitelor”, iar într-o abordare juridică “un sistem de legi referitoare la fisc, la perceperea impozitului”.(Carmen Corduneanu,Sistemul fiscal în știința finanțelor)

Într-o abordare sistemică, sistemul fiscal este definit astfel:

“Sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilă, cote, subiecţi fiscali) între care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului.”

O definire într-un sens mai restrâns este :

“Fiscalitatea constituie ansamblul obligaţiilor către fisc, precum şi mijloacele de percepere a lor, reglementările şi practicile relative la acestea.”

1.2.Prelevarile fiscale

1.2.1. Locul prelevărilor fiscale în ansamblul resurselor statului

Statul este prezent în viaţa economică, politică şi socială, în societăţile libere bazate pe proprietatea privată, asigurând colectivităţii bunuri şi servicii publice. Acesta îşi finanţează acţiunile sale în domeniile tradiţionale precum apărarea, ordinea publică, educaţie, sănătate, funcţionarea organelor administraţiei publice, securitate socială, cultură, artă, etc. In acelaşi timp, statul realizează finanţarea domeniilor economice, cum ar fi cercetarea, comunicaţiile, transporturile, energia, la care se adaugă actiuni asupra fluctuaţiilor conjuncturale ale mediului economic. Aceste finanţări au determinat creşterea nevoilor financiare ale statului, precum şi o diversificare a surselor de finanţare.

Principalele categorii de resurse fiscale ale statului provin din:

• Participarea statului la economia de piaţă, ca subiect de drept suveran, care îşi impune deciziile prin constrăngere, preluând o parte din venitul creat în economie prin intermediul prelevărilor obligatorii şi ca urmare a participării sale ca partener în societăţi şi cvasi-societăţi cu caracter economic, instituţii de credit şi întreprinderi de asigurări;

• Relaţiile statului cu organismele naţionale şi internaţionale;

• Utilizând structura financiră a pieţelor financiare naţionale sau internaţionale, prin lansarea unor împrumuturi publice.

In ansamblul acestor resurse, preponderente sunt prelevările obligatorii, care sunt stabilite printr-un ansamblu de reglementări juridice, specifice fiecărui stat.