Folosirea pârghiei cheltuielilor publice pentru influențarea activităților economico-sociale

CAPITOLUL I. Rolul cheltuielilor publice în concepţiile economice

1.1. Introducere

Pentru a acoperi necesităţile publice de bunuri şi servicii considerate prioritare în fiecare perioadă, statul utilizează cheltuielile publice.

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în domeniul public prin interiorul instituţiilor publice care se acoperă fie de la bugetul statului fie din bugetele proprii. Cheltuielile publice înseamnă numai acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul administraţiei centrale de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurărilor sociale de stat. Termenul de cheltuială publică se poate defini din mai multe puncte de vedere şi anume: din punct de vedere juridic şi din punct de vedere economic.

Din punct de vedere juridic aşa cum afirmă şi Dl. prof.dr. Gheorghe Filip, cheltuiala publică semnifică o plată legată de funcţionarea instituţiilor publice, de înfăptuirea activităţilor cu caracter public, chiar şi a întreprinderilor cu capital de stat.

Din punct de vedere economic, cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia utilizării şi repartizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Aceste cheltuieli vizează diverse plăţi pentru atingerea obiectivelor conforme politicii statului (servicii publice generale, acţiuni socio-culturale etc.). Ȋn funcţie de destinaţia lor, se poate vorbi despre cheltuieli publice care consumă definitiv o fracţiune a PIB (plăţi ale instituţiilor publice) şi despre cheltuieli publice care reprezintă o avansare de PIB (exprimă contribuţia statului la producerea brută de capital de natură materială sau nematerială).

Pentru a interpreta noţiunea de cheltuială publică se cuvine să facem referire la concepţiile clasică şi modernă.

1.2. Concepţia clasică

Ȋntr-o viziune tradiţionala a finanţelor publice, cheltuiala publică are o situaţie paradoxală: pe de o parte, i se conferă o importanţă hotărâtoare pornind de la ideea că ceea ce primează sunt cheltuielile şi apoi se caută resurse necesare pentru acoperirea lor. Pe de altă parte însă, în viziunea tradiţională asupra finanţelor publice nu se regăsesc preocupări privind natura cheltuielii publice şi influenţa acesteia în viaţa social-economică.

Economiştii clasici consideră cheltuiala publică drept o “consumaţiune de valori cu carcter definitiv, nerecuperabil.” Aceştia sunt de părere că existenţa cheltuielilor publice duce la o mărime a produsului naţional afectată în sens negativ, o diminuare a avuţiei naţionale; acestea manifestă un impact nefavorabil asupra reproducerii capitalului şi prosperităţii naţiunii. Ȋn orice stat, o parte importantă din venitul naţional este preluat la dispoziţia acestuia pentru a servi la acoperirea cheltuielilor pe care le generează îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale. Statul, ca instituţie, serveşte societatea din punct de vedere politic şi social, adică crează condiţiile necesare pentru perpeturea concepţiilor şi instituţiilor publice, de drept, religioase, filozofice.

Cheltuielile bugetare sunt repartizate de la bugetul de stat pentru acoperirea cheltuielilor militare, întreţinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acordarea de subvenţii, dezvoltarea sectorului economic de stat, precum şi a celor de cercetare-dezvoltare. Statul este considerat consumator de resurse pentru realizarea acţiunilor cu caracter public finanţate din resurse publice, cheltuieli aferente ce trebuiau să fie reduse la strictul necesar. Neparticipând direct la activitatea productivă, statul îşi acoperă cheltuielile sale legate de scopuri militare, întreţinerea aparatului de stat, plata datoriei publice, acodarea de subvenţii, dezvoltarea sectorului economic de stat, acoperirea nevoilor social-culturale precum şi a celor de cercetare-dezvoltare pe seama unei părţi din venitul naţional creat în sfera producţiei materiale.

1.3. Concepţia modernă

Ȋn concepţia modernă aupra finanţelor publice, cheltuiala publică este cercetată şi apreciată prin prisma naturii sale; ceea ce contează nu este atât mărimea ei, cât mai ales efectele pe care le induce în viaţa social-economică. Potrivit acestei concepţii, în care statul nu mai este conceput drept consumator de resurse cheltuielile publice reprezintă doar parţial procese de consum final, cealaltă parte a lor având, fie un caracter recuperabil, fie unul de realocări de resurse, ele generând, pe ansamblu, efecte pozitive asupra reproducţiei sociale. Se realizează o redistribuire a produsului creat cheltuielile publice fiind acum şi procese de alocare a resurselor, în scopul folosirii mai raţionale a acestora, asigurarea dezvoltării echilibrate a economiei şi a stabilităţii sociale. Finanţele moderne delimitează noţiunea de cheltuială publică de noţiunea de cheltuială privată. Potrivit unei aprecieri pur juridice, diferenţa dintre cheltuiala publică şi cea privată este determinată de calitatea autorului. Astfel, toate cheltuielile pe care le face statul în calitate de stat-autoritate sunt cheltuieli publice. Toate celelalte cheltuieli făcute în baza unui contract reprezintă cheltuieli private ale statului.

La baza apariţiei noţiunii de cheltuială publică se consideră că stă doctrina keynesiană, care a fundamentat includerea variabilei acesteia în ecuaţiile de echilibru general. Cheltuielile publice, atât cele pentru consumul public, cât şi cele pentru investiţiile publice, au fost asimilate cererii de consum agregate, ca variabilă ce conditionează oferta.