Folosirea Pârghiei Impozitelor pentru Influențarea Activităților economico-sociale

1. Teorii ale impozitului ca mijloc de influenţare a mişcării ciclului economic

Impozitele constituie, prin proporţii, arie de manifestare şi vechime, forma principală a resurselor financiare publice. Ele au apărut încă din sclavagism, fiind considerate primul element de finanţe publice, în măsura în care statul a trecut la prelevarea, cu caracter obligatoriu, a unor venituri sau resurse private la dispoziţia sa, în formă bănească.

După unii autori, însă, originea impozitelor se găseşte în ajutoarele de tip feudal, bazate pe consimtământul vasalilor fată de rege. În raport cu existenţa acestui consimţământ, presupus de sistemul ajutoarelor feudale şi menţinut, oarecum, în regimul de instituire a impozitelor modern prin votul parlamentelor, se poate invoca şi o nuantă a caracterului voluntar al impozitelor. Pe primul plan, însă, în sistemele impozitelor modern, a trecut definitiv caracterul lor impus, de prelevări obligatorii ale unor resurse private la dispoziţia statului, fără a se nega suportul democratic al instituirii lor de către organele legislative alese de cetăţeni (contribuabili). Astfel, noţiunea de impozit semnifică, în primul rând, o obligaţie impusă de către stat supuşilor săi, constând a se ceda acestuia părţi din veniturile sau averile lor, pentru acoperirea nevoilor sale de funcţionare, respectiv a cheltuielilor publice.

1.1. Concepţii privind manifestărea funcţiilor şi rolului impozitelor

Din punct de vedere al definirii si interpretării impozitelor şi taxelor au existat şi există opinii diferite, deşi toate au ca element comun relaţia obiectivă între existenţa statului, cu unităţile sale neproductive care furnizează utilităţi publice în mod gratuit sau la preţuri inferioare costurilor lor, şi efectuarea prelevărilor în scopul finanţării acestora, distingându-se doua moduri de abordare a problematicii aferente.

În concepţia clasică, impozitul a fost definit ca o plată suportată de cetăţeni pentru serviciile aduse de către stat, iar în interpretarea semnificaţiilor sale se avea în vedere doar ipostaza sa de resursă financiară destinată finanţării cheltuielilor neproductive ale statului, respectiv acoperirii costurilor de funcţionare a instituţiilor sale. Conform acestei concepţii, impozitul nu trebuie să perturbe mecanismele economice fireşti (naturale) ci să fie adecvat misiunii statului, de a realiza sarcinile sale strict administrative. El are legimitate în măsura în care este prelevat pentru funcţionarea statului, care este menit să asigure garantarea drepturilor individuale, respectiv siguranţa personala şi a bunurilor. Fondatori ai acestei concepţii au fost: A. Smith, D.Ricardo, etc.

În concepţia modernă, abordarea problematicii şi rolul impozitelor ţine seama, în mod explicit, de mutaţiile survenite în societate, în general, şi în economie, în special, în contextul noilor doctrine politice şi economice. Modificările de ordin conceptual privind impozitul se referă, în esenţă, la luarea lui în considerare, nu numai ca resursă financiară a statului, ci şi ca un instrument de intervenţie a acestuia în viaţa economică şi socială.

Aşadar, în opinia economiştilor moderni, impozitul reprezintă, prin conţinutul său economic, atât procese de redistribuire a produsului creat şi relaţii economice între persoane fizice/ juridice şi stat, cât şi un mijloc de influenţare (de către stat) a activităţii economice şi sociale

Aşa cum rezultă din literatura de specialitate, opinii cu privire la rolul şi funcţiile impozitelor, în contextul celor privitoare la finanţele publice, diferă sensibil şi sunt, uneori, contradictorii. Astfel, unii autori formulează şi atribuie impozitelor funcţii distinctive de finanţare a cheltuielilor publice, respectiv de redistribuire a veniturilor şi averilor conform principiilor de echitate, sau de stabilizare a economiei. Spre deosebire, alţi autori nu se referă explicit la funcţiile impozitelor, ci la rolul ce revine acestora, conceput pe mai multe planuri şi evidenţiindu-se un rol financiar de procurare a resurselor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice; un rol intervenţionist de impulsionare sau frânare a activităţilor economice; un rol social de redistribuire a unei părţi importante din produsul intern-brut între grupările sociale şi indivizi

Cea de-a doua abordare include în sine substituirea noţiunilor de funcţie şi de rol atribuite categoriilor economice, respectiv finanţelor şi, implicit, impozitelor. Ori, semnificacţiile acestora pot fi şi trebuie delimitate în sensul că funcţia vizează explicit menirea socială a unei categorii economice, respectiv capacitatea de a mijloci înfăptuirea unor procese, iar rolul se referă în mod expres la rezultatele îndeplinirii acestei meniri