Fondul de Preaderare Sapard

Cap I. Asistenţă şi susţinere financiară a Uniunii Europene pentru agricultură

1.1.Rolul asistenţei financiare a Uniunii Europene

Fiecare extindere a Uniunii Europene a avut consecinţe directe asupra acesteia în plan financiar. Sumele alocate pentru atingerea obiectivelor privind creşterea gradului de convergenţă şi a coeziunii economico – financiare la nivelul întregii Uniuni sunt evidenţiate în bugetul Uniunii Europene – instrumentul prin care se finanţează programele şi acţiunile Uniunii Europene pentru îndeplinirea politicilor sale comune.

Concepută ca politică a solidarităţii la nivel European, politica regională (cea mai importantă şi complexă componentă a Politicii de Coeziune Economică şi Socială) se bazează în principal pe solidaritate financiară a tuturor Statelor Membre, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia financiară proporţional a statelor membre în concordanţă cu nivelul lor de dezvoltare economică, către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere.

Astfel, complexitatea politicii regionale decurge din însuşi faptul că, obiectivul său – “reducerea disparităţilor existente între nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni şi a rămânerii în urmă a regiunilor mai puţin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv şi a regiunilor rurale” – produce efecte asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creşterea economică şi sectorul IMM-urilor, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană şi rurală prin echilibrarea şanselor şi a condiţiilor sociale între mediul urban şi rural, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia, atragerea investitorilor străini etc. Poate fi definită astfel ca un ansamblu de măsuri planificate şi promovate de către autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diferiţi actori economici, în vederea asigurării unei creşteri economice şi sociale dinamice şi durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului local şi regional.

De fapt, unii specialişti afirmă că politica de dezvoltare regională are un pronunţat caracter instrumental, prin fondurile sale de solidaritate (Fondul de coeziune, Fondurile Structurale, Fondul de solidaritate) contribuind la finanţarea altor politici sectoriale, cum ar fi poltica agricolă, politica socială, politica de protecţie a mediului.

În plus, politica regională este corelată cu politica de extindere a UE, prin crearea fondurilor speciale de preaderare: PHARE (fond de sprijin pentru reconstrucţia economică), ISPA (instrument al politicilor structurale ce prefigurează Fondul de Coeziune) şi SAPARD (program special pentru agricultură şi dezvoltare rurala), la care au acces ţările în curs de aderare şi prin care este sprijinită tranziţia acestora la standardele şi structurile de organizare ale UE.

În prezent, asistenţa financiară a Uniunii Europene se acordă prin intermediul unor programe regionale multinanuale negociate între regiuni, statele membre şi Comisia Europeană, sub forma a patru fonduri structurale (FEDER, FSE, FEOGA, IFOP), un fond de coeziune şi patru iniţiative şi scheme comunitare specific (INTERREG, LEADER, EGUAL, URBAN).

Valoarea totala a asistenţei de preaderare se ridică la trei miliarde de euro pe an (cifre din 1997) în perioada 2000-2006, din care jumatate este alocată Programului Phare. Asistenţa financiară nerambursabilă oferită prin fiecare dintre aceste instrumente este coordonată în conformitate cu Regulamentul Consiliului 1266/1999.

Instrumentele de aderare au rolul atât de a oferi suportul necesar pentru realizarea integrării, cât şi de a familiariza viitoarele state membre cu mecanismele specifice de accesare şi de utilizare a instrumentelor structurale. Fondurile de preaderare sunt un ansamblu de resurse financiare alocate de Uniunea Europeană pentru sprijinirea ţărilor din Europa Centrală şi de Est candidate la aderarea la Uniunea Europeană în eforturile lor de satisfacere a criteriilor de la Copenhaga şi Madrid.

Decalajul dintre nivelul mediu de dezvoltare a ţărilor Europei Centrale şi de Est candidate la aderare şi ţările membre ale UE este mare. Existenţa unor zone de sărăcie în apropierea Uniunii Europene perturbă armonia şi echilibrul pe cale de a se realiza în cadrul Comunităţii şi împiedică crearea unei zone de echilibru pe întreg continentul.

În cadrul pregătirilor pentru aderare, ţările candidate trebuie să facă eforturi importante pentru restructurarea sectorului productiv, dezvoltarea resurselor umane, reducerea şomajului, îmbunătăţirea calităţii produselor şi a infrastructurii, micşorarea decalajelor regionale. Pentru a reduce toate aceste decalaje, Uniunea Europeană acordă ajutor financiar ţărilor candidate prin instrumentele structurale de pre-aderare, care vor avea un rol foarte important în acest proces.