Fondul Monetar Internațional

Capitolul 1. Istoricul Fondului Monetar Internațional

Fondul Monetar Internaţional este o instituţie internaţională care facilitează cooperarea interguvenamentală în domeniul monetar şi financiar. Acesta îşi are originea în recesiunea economică din perioada anilor 1930, proiectat astfel încât să acorde suport financiar ţărilor ce prezintă un deficit al balanţei de plăţi şi este însărcinat să supravegheze sistemul monetar internaţional prin eliminarea restricţiilor de schimb aplicabicate comerţului de bunuri şi servicii.

Bazele Fondului Monetar Internaţional au fost puse în cadrul Conferinţei Monetare şi Financiare din anul 1944 de la Bretton Woods, în vederea unei colaborari mai strânse între ţările membre în domeniul financiar şi monetar. Înfiinţarea oficială a F.M.I. a fost la 27 decembrie 1945 când 29 de state au semnat şi ratificat statutul său, deţinând un rol major în lumea contemporană prin sprijinirea ţărilor care se confruntă cu dificultăţi economice.

Activităţile financiare oficiale ale Fondului Monetar Internaţional au început la 1 martie 1947 având în acel moment 39 de ţări membre şi sediul general stabilit în capitala SUA. Tot în anul 1947 obţine statutul de instituţie specializată a Organizaţiei Naţiunilor Unite, însă aceasta nu poate interveni în mod direct în activitatea desfăşurată de Fondul Monetar Internaţional.

În prezent, la Fondul Monetar Internaţional au aderat 185 de state, iar România este membră din anul 1972 şi face parte din grupa de ţări care include: Olanda, Ucraina, Israel, Cipru, Moldova, Georgia, Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina, Croaţia, Macedonia şi Muntenegru. Acestă grupă de ţări este reprezentată în Consiliul executiv al F.M.I. de directorul executiv olandez, Age Bakker. În calitate de ţară membră, România a beneficiat de-a lungul timpului, de asistenţă tehnică în câteva domenii incluzând politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea bancară şi statistică, iar Guvernatorul ţării la Fondul Monetar Internaţional este Constantin Mugur Isărescu, Guvernatorul B.N.R.

Crearea Fondului Monetar Internaţional a însemnat pentru ţările membre lărgirea considerabilă a posibilităţilor de acoperire a unui deficit temporar al balanţei de plăţi. Ţara membră care are deficit poate apela la un credit pe termen scurt pentru a-şi acoperi această nevoie, credit acordat de Fondul Monetar, dînd în schimb monedă proprie pentru a cumpăra D.S.T. La expirarea termenului, ţara respectivă răscumpară moneda sa de la Fondul Monetar Internaţional, restituind moneda străină primită.

Ţările din exteriorul Fondului Monetar Internaţional şi care nu beneficiază de ajutorul acestuia sunt reprezentate de: Andora, Nauru, Sahara de Vest, Cuba, Coreea de Nord, Liechtenstein, Vatican, Kosovo şi Taiwan.

Prin rolul său, Fondul Monetar Internaţional are în vedere controlul utilizării resurselor atribuite, pentru a le asigura eficacitatea şi întărirea sancţiunilor contra nerespectării de către statele membre a condiţiilor privind publicarea datelor, lupta contra corupţiei şi obligativitatea luptei contra fraudei financiare. O altă răspundere ţine de identificarea dificultăţilor din sistemele bancare care pot provoca grave dezechilibre macroeconomice.

Fondul Monetar Internaţional are în vedere şi inegalitatea de distribuire a veniturilor şi discută despre aceasta cu membrii săi politici în domeniul sănătăţii, locuinţelor, şomajului, pieţelor de muncă, cheltuielilor militare sau managementului sectorului pulic. Pe lângă toate acestea, Fondul Monetar Internaţional are şi un rol de investitor particular, prin crearea şi garantarea unui climat de afaceri profitabil. Astfel, acordul dat politicii economice a unui membru îmbunătăţeşte valoarea riscului pentru creditori şi investitori particulari. În cele mai multe cazuri investitorii particulari nu îşi investesc resursele într-o ţară până când Fondul Monetar Intenaţional nu încheie acorduri cu ţara respectivă.

1.1 Obiectivele Fondului Monetar Internaţional

Politica şi practica Fondului Monetar Internţional sunt într-o evoluţie continuă ca răspuns la noile provocări, ca de exemplu globalizarea pieţelor de capital şi riscul crescut de apariţie a crizelor financiare şi a efectelor sale extinse la nivelul economiei mondiale. Activităţile Fondului Monetar Internaţional sunt concentrate spre promovarea politicilor şi strategiilor prin care ţările membre pot colabora pentru asigurarea unui sistem financiar mondial stabil şi a unei creşteri economice susţinute. Astfel, Fondul Monetar Internaţional se preocupă nu numai de problemele individuale ale ţărilor membre, ci, şi de sistemul monetar internaţional.

Statutul Fondului Monetar Internaţional a fost modificat de trei ori după Conferinţa de la Bretton Woods (prima modificare în anul 1969, apoi în anul 1976, iar ultima modificare a fost în anul 1992) şi conţine 31 de articole ce definesc obiectivele funcţionării sale.

Fondul Monetar Internaţional este o instituţie creată să sprijine menţinerea unei funcţionări armonioase a sistemului monetar internaţional. Pentru realizarea acestui scop, el trebuie sa îmbunătăţescă schimbul de informaţii între statele membre, să încurajeze acordurile dintre responsabilii monetari şi să pună în funcţiune mecanisme de cooperare intenaţională pentru a evita acţiunile unilaterale. Aşadar F.M.I. trebuie să contribuie la expansiunea comerţului internaţional, la aplicarea unui sistem de parităţi fixe şi la restabilirea liberei convertibilităţi a monedelor pentru operaţiuni curente.

Obiectivele principale ale F.M.I. sunt:

a) să promoveze cooperarea monetară internaţională prin intermediul unei instituţii permanente, care să constituie un mecanisc de consultare şi colaborare cu ţările membre în probleme monetare internaţionale;

b) să faciliteze expansiune şi creşterea echilibrată a comerţului internaţional, aducându-şi astfel contribuţia la promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat de folosire a capacităţilor de producţie în toate ţările membre, la sporirea resulselor productive şi la creşterea venitului lor naţional;

c) să promoveze stabilirea cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare ca mijloc de concurenţă internaţională;

d) să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral de plăţi în ceea ce priveşte tranzacţiile curente dintre ţările membre şi la eliminarea restricţiilor valutare, care stânjenesc dezvoltarea comerţului internaţional;

e) să pună la dispoziţia ţărilor membre fonduri valutare sub formă de credite pe termen scurt şi mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţele de plăţi externe ale ţărilor membre.