Fonduri și Programe ale UE

Cap. 1 Politica de dezvoltare a Uniunii Europene

1.1 Introducere

Fondurile europene reprezintă un element essential pentru dezvoltarea ţărilor ce urmează a adera la Uniunea Europeană. În vederea eliminării diferenţelor dintre diferitele regiuni ale Uniunii din domenii precum: creşterea economică şi sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţie, etc., a fost implementată o politică de dezvoltare regională. Aceasta se bazează, în mod obligatoriu, pe principiul solidarităţii financiare, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia Statelor Membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere, având un pronunţat caracter instrumental.

De asemenea politica de dezvoltare regională se află în strânsă legătură cu cu politica de extindere a Uniunii Europene, prin crearea fondurilor speciale de pre-aderare: Phare (fond de sprijin pentru reconstrucţia economică), ISPA (instrument al politicilor structurale) şi SAPARD (program special pentru agricultură) la care au acces ţările în curs de aderare şi prin care este sprijinită tranziţia acestora la standardele şi structurile de organizare ale UE.

Principalele momente istorice sunt următoarele:

- în 1958 s-a înfiinţat Fondului Social European (FSE) ca principal instrument al politicii sociale comunitare; acesta avea ca obiectiv îmbunătăţirea modului în care funcţionează piaţa muncii în diferite ţări şi re-integrarea şomerilor pe piaţa muncii;

- în anul 1962 a apărut Fondul European pentru Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA), care avea ca scop finanţarea politicii agricole comune şi sprijinirea dezvoltării regiunilor rurale şi îmbunătăţirea structurilor agricole;

- în anul 1975 a fost înfiinţat al treilea fond, şi anume Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), cu scopul de a redistribui o parte a contribuţiilor bugetare ale Statelor Membre către regiunile cele mai sărace ale comunităţii, în vederea sprijinirii dezvoltării lor economice;

- în februarie 1988, Consiliul European de la Bruxelles extinde operaţiunea fondurilor de solidaritate: aprobă creşterea alocaţiilor acestora din bugetul comunitar;

- un element nou constă în apariţia programului PHARE în 1989, în scopul sprijinirii Poloniei şi Ungariei, care abia ieşise din spaţiul blocului comunist, în efortul de reconstrucţie a economiilor lor naţionale;

- in anul 1993, odată cu ratificarea Tratatului Uniunii Europene, apare şi Fondul de Coeziune care are ca scop principal sprijinirea proiectelor din domeniul protecţiei mediului şi infrastructurii de transport din Statele Membre mai puţin dezvoltate;

- in 1994 a fost înfiinţat un nou fond structural, creat prin gruparea tuturor instrumentelor privind pescuitul existente la acel moment:Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (IFOP). Acest fond a fost creat din perspectiva extinderii UE spre nord, odată cu aderarea Finlandiei şi a Suediei;

- În urma summit-ului de la Berlin, ce a avut loc în anul 1999, s-a stabilit că este nevoie de o reformă a fondurilor structurale. Reforma a dus la înfiinţarea a doua instrumente noi de pre-aderare, în completarea programului PHARE, şi anume: ISPA (Instrumentul Structural pentru Pre-aderare) şi SAPARD (Programul Special pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală), ce promovează dezvoltarea economică şi socială a ţărilor din Europa Centrală şi de Est;

- Datorită inundaţiilor ce au avut loc în 2002 în Europa Centrală, a luat fiinţă un nou program pentru a interveni în cazul dezastrelor naturale majore şi cu repercusiuni puternice asupra condiţiilor de viaţă în regiunile afectate: Fondul de Solidaritate.

1.2 Politica de Coeziune Economică şi Socială (PCES)

"Comunitatea se va orienta spre reducerea inegalităților dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor celor mai defavorizate în scopul dezvoltării armonioase a întregii comunități prin întărirea coeziunii economice și sociale".