Fonduri și Programe ale Uniunii Europene

Capitolul 1. Caracterizare generală a fondurilor Uniunii Europene

Politica de dezvoltare regională este una din politicile cele mai importante şi cele mai complexe ale Uniunii Europene. Acest statut ce decurge din faptul că, prin obiectivul său de reducere a disparităţilor economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei, acţionează asupra unor domenii semnificative pentru dezvoltare, precum creşterea economică şi sectorul IMM, transporturile, agricultura, dezvoltarea urbană, protecţia mediului, ocuparea şi formarea profesională, educaţia, egalitatea de gen. Concepută ca o politică a solidarităţii la nivel european, politica regională se bazează în principal pe solidaritate financiară, adică pe redistribuirea unei părţi din bugetul comunitar realizat prin contribuţia statelor membre către regiunile şi grupurile sociale mai puţin prospere

Bazele politicii regionale au fost puse în cadrul tratatului de la Maastricht.

Concepţia aflată la baza politicii regionale este unirea eforturilor la cele 3 nivele: comunitar, regional, local. Se urmăreşte astfel să se declanşeze în acelaşi timp o acţiune concentrată pe termen lung care are drept scop final realizarea coeziunii la toate nivelurile de decizie.

În cadrul acestei politici regionale există un comitet al regiunilor care în mod obligatoriu este consultat de fiecare dată când este vorba de o decizie la nivel comunitar care interesează soarta regiunilor. Scopul acestui comitet al regiunii este reprezentat de lichidarea decalajelor economico-sociale, de dezvoltarea retelelor transeuropene în vederea creării condiţiilor materiale a comunicării interregionale şi de educaţie şi sănătate

Obiectivele politicii regionale a Uniunii Europene sunt următoarele:

- sprijinirea periodică a regiunilor cu dezvoltare economico-socială redusă şi anume acele regiuni care au un PIB de cel mult 75% din media PIB-ului UE pe ultimii 3 ani. Se apreciază că peste 25% din populaţia UE trăieşte în astfel de regiuni. Acestui obiectiv i se alocă circa 68% din totalul fondurilor destinate politicii regionale.

- supravegherea regiunilor aflate în declin industrial important. Pentru aceasta se urmăreşte reconversia regiunilor, transformarea lor din regiuni industriale în regiuni cu accentul pe servicii, turism.

- combaterea unui şomaj cronic. Pentru aceasta, Comitetul Regional are drept ţintă facilitarea inserţiei profesionale a tinerilor şi rezolvarea problemelor persoanelor excluse de pe piaţa muncii.

- adaptarea forţei de muncă din unităţile industriale regionale (mici si mijlocii)

-dezvoltarea structurilor de prelucrare şi comercializare a produselor agricole şi piscicole;

-diversificarea activităţii economice în regiunile rurale vulnerabile

- susţinerea regiunilor cu o densitate redusă a populaţiei.

Finanţarea politicii regionale provine din următoarele surse diferite, în funcţie de tipul de asistenţă şi de beneficiar:

- Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR) finanţează programele axate pe infrastructură generală, inovaţie şi investiţii. Banii proveniţi din FEDR sunt destinaţi celor mai sărace regiuni din UE;

- Fondul Social European (FSE) finanţează proiecte de formare profesională şi alte tipuri de programe de asistenţă în domeniul ocupării şi creării de locuri de muncă. Ca şi în cazul FEDR, toate ţările din UE pot beneficia de asistenţă prin intermediul FSE;

- Fondul European pentru Agricultura şi Dezvoltare Rurală (FEADR);

- Fondul European pentru Pescuit (IFOP);

-Fondul de Coeziune finanţează proiectele care au ca obiect protecţia mediului, infrastructura de transport şi dezvoltarea în domeniul surselor de energie regenerabile. De acest tip de finanţare pot beneficia doar ţările în care standardul de viaţă se situează sub 90% din media înregistrată la nivelul UE, adică cele 12 state membre care au aderat cel mai recent la UE, la care se adaugă Portugalia şi Grecia. Spania, care a beneficiat până acum de asistenţă prin intermediul Fondului de Coeziune devine, treptat, ineligibilă pentru acest tip de finanţare.

Politica regională este un instrument de solidaritate financiară şi, în acelaşi timp, un puternic motor al coeziunii şi al integrării economice. Prin solidaritate se încearcă a se aduce un ajutor concret cetăţenilor mai defavorizaţi şi regiunilor mai puţin dezvoltate. Coeziunea se sprijină pe principiul că avem de câştigat, cu toţii, din reducerea decalajelor dintre regiuni în ceea ce priveşte venitul şi gradul de bogăţie.