Fondurile de pensii - Necesitatea introducerii lor în România

CAPITOLUL 1. EVOLUȚIA SISTEMULUI DE PENSII DIN ROMANIA

Sistemul de pensii din România a suferit o serie de modificări în perioada ultimelor decenii. Imediat după anul 1990, o schimbare care a avut o influență importantă în evoluția acestuia a fost ieșirea la pensie anticipat, cu până la cinci ani mai puțin decât vârsta standard de pensionare de la acel moment: 55 de ani pentru femei și 60 de ani în cazul bărbaților - însumând circa 400.000 pensionari în doar câteva luni, aspect care a determinat un dezechilibru referitor la raportul între numărul de contribuabili și cel al pensionarilor: numărul de pensionari s-a dublat, iar cel al contribuabililor s-a redus aproape la jumătate, situație urmată de majorarea contribuției pentru pensii de la 14 % în anul 1990, la peste 30 % în anul 2000 (Șeitan, Arteni, și Nedu, 2012, p.18-19).

A doua etapă de reformă din perioada 2001-2005 a debutat cu introducerea Legii nr.19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care a urmărit în special creșterea vârstei de pensionare de la 57 ani la 60 ani în cazul femeilor, respectiv de la 62 ani la 65 ani pentru bărbați, precum și introducerea unei noi metode pentru calculul pensiilor.

Începând cu anul 2005, s-a avut în vedere implementarea sistemului multipilon de pensii, pentru a face față dificultăților generate de o serie de factori precum: îmbătrânirea populației, creșterea continuă a numărului de emigranți, scăderea natalității. În vederea asigurării unui nivel de trai asemănător cu cel din perioada activă, s-a propus îmbinarea între pensia de stat, diversificată cu fonduri de pensii private: obligatorii și facultative. Pe lângă scopul fundamental de a rezolva latura socială a problemei, se poate identifica și necesitatea de a elimina o parte din presiunea asigurărilor sociale, care se răsfrânge asupra bugetului statului.

Totodată, prin introducerea fondurilor de pensii admistrate privat se susține dezvoltarea investițiilor, întrucât cea mai mare a acestor active au un rol important pe piața de capital din România. Administratorii fondurilor de pensii sunt societățile private, spre deosebire de sistemul public de pensii, în care statul are în vedere principiul “pay as you go”: angajații din prezent plătesc contribuția pentru pensionarii din acest moment.

Din anul 2007, România s-a aliniat sistemului de pensii alcătuit din 3 piloni, așa cum deja era implementat în alte țări europene:

- Pilonul I - Este componenta obligatorie, cu administrare publică, ce are la bază Legea 19/2000 privind pensiile de stat. Badea, Stancu și Darmaz-Guzun (2018, p.210) susțin în articolul lor că “în sistemul public, riscurile financiare privind evoluția demografică și cea a ocupării forței de muncă, performanțele economiei naționale și evoluția salariului mediu sunt asumate (preponderent politic) de către stat prin modificarea punctului de pensii”. Anual, se calculează valoarea unui punct de pensie, care influențează astfel suma primită de fiecare pensionar, în concordanță cu evoluția salariului mediu brut pe economie. La ultima modificare din septembrie 2019, valoarea unui punct de pensie este de 1265 lei. Așadar, unul dintre scopurile acestui prim pilon este acela de a furniza pensionarilor un standard minim de trai.

- Pilonul II - Este de asemenea o componentă obligatorie, dar administrată privat. Cadrul de reglementare este dat de Legea 411/2004, completată apoi prin Legea 23/2007. Ghidul Participantului la Sistemul de Pensii Administrate Privat, publicat de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), definește pilonul II drept “sistemul fondurilor de pensii administrate privat, cunoscut și sub denumirea de pensii private obligatorii, cu contribuții definite” (Ghid ASF, p.2). Pentru a face o paralelă între Pilonul I și Pilonul II, Badea et al. (2018, p.210), menționează că “mărimea pensiilor din sistemul public este determinată de contributivitatea salariaților, în timp ce mărimea pensiilor private este determinată de rentabilitatea activelor fondurilor de pensii administrate privat de către investitori instituționali.” Deși riscurile financiare legate de performanță sunt asumate de către viitorii pensionari (beneficiarii direcți), se poate afirma că administratorii de fonduri de pensii private utilizează în activitatea lor strategii cât mai eficiente pentru a reduce riscul de volatilitate a rentabilității portofoliului.

În ceea ce privește cota transferată din contribuția personală de asigurări sociale plătită obligatoriu lunar spre un fond de pensii privat, aceasta a variat în decursul anilor: de la 2 % în anii 2008 și 2009, a înregistrat o ușoară creștere cu câte 0,50 % în fiecare an în perioada 2010-2015, a atins un maxim de 5,1 % în 2016-2017, iar la sfârșitul anului 2018 a scăzut la 3,75%.

Anul 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018

Cota anuală a contribuției 2% 2% 2,5 % 3% 3,5% 4% 4,5% 5% 5,1% 5,1% 3,75%

Tabel 1- Sursa: prelucrare după Badea, Stancu și Darmaz-Guzun (2018, p.211)

Cota anuală a

contribuției (%) Grafic 1- Evoluția cotei transferate din contribuția CAS spre un fond privat

Anul

Potrivit Ghidului ASF (p.3), obiectivul va fi ca un procent de 6 % din veniturile brute să ajungă virat în fondul de pensii privat, iar procentul din pensia de stat să scadă.

- Pilonul III - Este o componentă facultativă, de asemenea administrată privat. Este reglementată prin Legea 204/2006, privind pensiile facultative. În Ghidul ASF (p.4), fondurile de pensii facultative sunt descrise ca “fiind administrate de societăți pe acțiuni, iar sistemul fiind bazat pe aderare facultativă și conturi individuale. Pensia facultativă Pilon III este destinată creșterii resurselor financiare disponibile la vârsta pensionării”. Participarea la acest pilon de pensii nu este condiționată în funcție de vârstă, întrucât orice persoană are posibilitatea de a contribui cu până la 15 % din veniturile brute lunare.