Fondurile Suverane de Investiții

Capitolul 1. ORGANIZAREA FONDURILOR SUVERANE DE INVESTIŢII

1.1. Definirea fondurilor suverane de investiţii

În general, fondurile suverane de investiţii sunt definite ca instrumente de investiţii publice, care gestionează un portofoliu diversificat de active financiare interne şi internaţionale, cum ar fi: acţiuni, obligaţiuni, imobiliare, sau alte instrumente financiare finanţate de active valutare. Aceste active pot include: balanţe de plăţi excedente, monedă oficială străină, sume provenite din privatizări, a surplusurilor fiscale şi/sau încasările care rezultă din exportul de mărfuri. Din punct de vedere al Fondului Monetar Internaţional, fondurile suverane de investitii pot fi definite ca fonduri speciale de investiţii, create sau deţinute de guverne pentru a deţine activele externe în scopuri pe termen lung. O altă definiţe a fondurilor suverane de investiţii: „bazine de bani provenite din rezerve ale unei ţări, care sunt retrase din circuitul agricol în scopuri de investiţii care vor beneficia de economia ţării şi a cetăţenilor. Fonduri suverane de investiţii provin din rezervele de la banca centrală care se acumulează ca urmare a unor excedente bugetare şi comerciale, şi chiar şi din veniturile generate de exporturile de resurse naturale.”

Deşi nu există o definiţie a fondurilor suverane de investiţii general acceptată, trei elemente sunt identificate a fi comune acestor fonduri: în primul rând fondurile suverane de investiţii sunt deţinute de stat; în al doilea rând sunt finanţate de rezervele valutare, şi în al treilea rând fondurile suverane de investiţii sunt gestionate separat de rezervele oficiale.

Fondurile suverane de investiţii pot oferi o sursă de investiţii şi de lichidităţi într-o perioadă de presiune intensă. Totuşi, în calitatea lor de instrumente investiţionale publice, ele pot da naştere unor întrebări referitoare la riscul ca, eventual, aceste investiţii să afecteze funcţionarea normală a economiilor de piaţă. Portofoliul fondurilor suverane de investiţii este constituit din o mare varietate de active financiare, inclusiv valori mobiliare cu venit fix sau active imobiliare.

Fondurile suverane de investiţii sunt de obicei create atunci când guvernele au excedente bugetare şi au foarte puţin sau nici o datorie internaţională. Acest exces de lichiditate nu este întotdeauna posibil sau de dorit ca să deţină bani sau pentru a canaliza-l în consum imediat. Acesta este cazul în special atunci când o naţiune depinde de exporturile de materii prime precum petrolul, cupru sau diamante. Fondurile suverane de investiţii pot fi create pentru a reduce volatilitatea veniturile guvernamentale, pentru a contracara efectul de cicluri de boom-bust adverse asupra cheltuielilor guvernamentale şi a economiei naţionale, sau pentru a construi economii pentru generaţiile viitoare.

1.2. Obiectivele fondurilor suverane de investiţii

Cu toate că fiecare FSI are scop propriu de creaţie, putem specifica unele obiectivele pe care le au în comun:

• Asigurarea stabilităţii economice;

• Generarea de profit mare al investiţiei;

• Diversificarea exporturilor de resurse naturale;

• Consolidarea dezvoltării regionale;

• Creşterea gradului de economisire pentru generaţiile viitoare.

Într-o perspectivă macroeconomică globală, fondurile suverane de investiţii îndeplinesc clar două roluri importante. Acestea transferă fonduri înapoi către economiile statelor OCDE, corectând astfel dezechilibrele globale, şi reduc pericolul de inflaţie naţională prin menţinerea excedentului în afara economiilor naţionale.

1.3. Clasificarea fondurilor suverane de investiţii

Fondurile suverane de investiţii se pot clasifica în două categorii, în funcţie de origini :

- fonduri suverane de investiţii marfă

- fonduri suverane de investiţii non-marfă

Diferenţa dintre cele două categorii este modul în care fondul este finanţat.

• Fonduri suverane de investiţii marfă sunt finanţate în principal, din exporturile de produse de bază (de exemplu, petrol, gaze), fie impozitate sau deţinute de către guvern.

Ele reprezintă economiile naţionale nete deţinute de guverne şi sunt de obicei stabilite pentru stabilizarea bugetului şi partajarea averii între generaţii. Principalele ţări exportatoare de petrol sunt ţări din Orientul Mijlociu, Norvegia, Rusia, Nigeria, Venezuela şi Indonezia.

• Fonduri suverane de investiţii non-marfă sunt finanţate prin transferul de active, direct de la rezervele oficiale, rezervele valutare, şi, în unele cazuri, de la excedente bugetare de stat, rezervele de pensii şi a veniturilor din privatizări. În ceea ce priveşte rezervele valutare au crescut, unele autorităţi au ajuns la concluzia că rezervele lor sunt în plus faţă de nevoile lor imediate. Jurnalul rezervele de schimb valutar au totalizat aproximativ 7.4 mii de miliarde dolari la sfârşitul anului 2008. Principalele ţări în care se regăsesc fonduri suverane de investiţii non-marfă sunt ţările din Asia - exemplu, GIC, CCI, HKMA Fondul de schimb.