Forme ale Evaziunii Fiscale Internaționale și Implicații ale Acesteia

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL DE EVAZIUNE FISCALĂ INTERNAȚIONALĂ ȘI FORMELE ACESTEIA

1.1.Definire şi evoluţie

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico- sociale ,complexe, de maximă importanţă cu care statele de astăzi se confruntă şi căruia literatura de specialitate îi acordă o serie de interpretări. În literatura românească, întâlnim următoarele abordări conceptuale:

Evaziunea fiscală poate fi definită ca „ sustragerea de la impunere a unei părţi mai mari sau mai mici din materia impozabilă”1.

Într-o definiţie mai completă, evaziunea fiscală este prezentată ca fiind „ sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale de către persoanele fizice şi persoanele juridice române şi străine”2.

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române ( DEX ), evaziunea fiscală reprezintă „ sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale”.

Maurice Duverger afirmă simplu şi concis: „ există evaziune fiscală, în sensul propriu al termenului, când cel care ar trebui să plătească impozitul, nu îl plăteşte, fără ca obligaţia acestuia să fie transmisă asupra unui terţ.”

Aceste abordări arată esenţa fenomenului evazionist, care apare în societate ca o consecinţă a existenţei impozitului. Atât în prezent cât şi în trecut, impozitul a fost perceput de natura omenească mai mult ca un prejudiciu decât ca un mijloac de finanţare şi susţinere a statului. Acest lucru se explică prin faptul că, fiscalitatea atinge unul dintre cele mai sensibile interese ale indivizilor, şi anume interesul bănesc.

Fenomenul de sustragere de la plata impozitului, într- o măsură mai mică sau mai mare, cunoscut sub denumirea de evaziune fiscală se întâlneşte atât pe plan naţional cât şi internaţional.

Evaziunea fiscală intenaţională reprezintă un fenomen cu care se confruntă societatea contemporană dar se poate afirma că este tot atât de veche şi omniprezentă în lume pe cât de veche este existenţa Statului şi a legilor fiscale. Fenomenul în cauză, a fost stimulat de existenţa unor mici entităţi juridice cu statut special sau de tip statal, ce poartă numele în literatura secolului XX de paradisuri sau oaze fiscale. În Grecia veche, insulele din vecinătatea Atenei erau utilizate de către comecianţi pentru stocarea mărfurilor. În felul acesta se evita un impozit de 2% perceput de cetate asupra importurilor şi exporturilor. În secolele XVI- XVIII Flandra a devenit un paradis, întrucât comerţul efectuat prin porturile sale era supus la obligaţii fiscale şi restricţii minore. În anul 1889 Bank of Nova Scoţia din Canada, a doua ca mărime din ţară, a deschis un birou în Jamaica. În acest mod, clienţii săi beneficiau de avantaje fiscale şi financiare, acordate de această ţară pentru operaţiunile de comerţ internaţional.

Acţiunea unor factori : dimensiunea calitativă şi cantitativă a cadrului legislativ şi instituţional, nivelul fiscalităţii precum şi unii factori interni şi externi determină evoluţia evaziunii fiscale. Acest fenomen este unul social, complex cu implicaţii negative pe multipe planuri ( mai ales financiar), şi ca atare trebuie urmărit în permanenţă.