Forme ale evaziunii fiscale internaționale și implicații ale acesteia

I. Continutul evaziunii fiscale internationale si forme ale acesteia

Evaziunea fiscala reprezinta sustragerea de la impunere a unei parti mai mari sau mai mici din materia impozabila. Ca fenomen, evaziunea fiscala se intalneste deopotriva atat pe plan national, cat si international.

Intr-o definitie mai completa, evaziunea fiscala este prezentata ca fiind sustragerea prin orice mijloace de la impunere sau de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului de stat si bugetelor locale, fondurilor speciale, de catre persoanele fizice si persoanele juridice, romane sau straine”.

In functie de modul cum este realizata, sustragerea de la impunere poate fi : “sustragere realizata la adapostul legii” si “sustragere care se realizeaza cu incalcarea legii”, fiind deci, ilicita sau frauduloasa.

Sustragerea realizata la adapostul legii este posibila deoarece legislatia din diferite tari permite scoaterea de sub incidenta impozitelor a unor venituri, parti de venituri, componente ale averii ori a anumitor acte si fapte care, in conditiile respectarii riguroase a cerintelor principiilor impunerii, nu ar trebui sa scape de la impozitare. Prezint, in continuare, cateva exemple de sustragere la adapostul legii : impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de personae fizice pe baza unor norme medii de venit, creeaza conditii pentru contribuabilii care realizeaza venituri mai mari decat media, sa nu plateasca impozit pentru diferenta respective.

In unele tari, legea da dreptul unui intreprinzator persoana fizica sa-si declare sotia si/sau copiii drept asociati, chiar daca aceastia nu au nici o contributie la capitalul social sau la activitatea firmei. O astfel de asociatie permite ca profitul sa fie repartizat intre asociati fictivi, iar impunerea sa se faca separat. In acest mod, se ajunge ca impozitul platit statului sa fie mai mic. Se intalnesc situatii cand in vederea impunerii, venitul total al sotilor sa fie impartit in mod egal, intre acestia, indiferent de aportul concret al fiecaruia la realizarea lui. In acest fel, se creeaza conditii pentru ca impozitul datorat statului sa fie diminuat.

Totodata, in practica fiscala din unele tari, o persoana fizica poate opta fie pentru impunerea utilizata in cazul veniturilor realizata de persoane fizice, fie pentru cea care se aplica profitului societatii de capital (corporatiilor). Optand pentru cel de-al doilea sistem de impunere, persoana fizica respectiva are posibilitatea de a sustrage de la impunere o parte din venit, deoarece cotele de impozit care se aplica asupra profitului corporatiilor sunt mai reduse (la acelasi venit) decat cele care se aplica la impunerea veniturilor realizate de persoane fizice. De mentionat ca, o astfel de practica, este considerata licita si in tarile in care se practica impozite directe pe veniturile persoanelor fizice si pe cele ale persoanelor juridice.

Facilitatile fiscale, care se acorda agentilor economici, din anumite ramuri ale economiei la infiintare sau pe parcursul desfasurarii activitatii sub forma unor scutiri sau reduceri de impozit pe profit, permit de asemenea, ca la adapostul legii, o parte din venit sa scape de la impunere. Amortizarea accelerata, atunci cand este permisa de lege pentru unele categorii de mijloace fixe , conduce la diminuarea profitului impozabil in favoarea constituirii unui fond de amortizare mai mare decat cel impus de valoarea uzurii fizice si morale, inregistrate de mijloacele fixe respective in perioada luata in calcul.

Atunci cand statul se confrunta cu dificultati financiare mai deosebite, scoate de sub incidenta impozitarii dobanzile si/sau castigurile aferente imprumuturilor contractate de el pe piata. In schimb, dobanzile aferente creditelor acordate de bancile comerciale sunt impozabile. Drept urmare, persoanele fizice si juridice care au disponibilitati banesti temporare sunt dispuse sa le plaseze in inscrisuri ale impunerii de stat, stiind ca nu vor plati impozite pentru dobanzile incasate in calitate de creditori ai statului.

Sustragerea de la impunere in baza legii poate fi evitata prin corectarea, perfectionarea, imbunatatirea continutului legii care au facut-o posibila.

Evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste pe o scara larga si se infaptuieste

cu incalcarea procedurilor legale, bazandu-se deci pe frauda si pe rea credinta. Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combatut puternic, fiindca sustrage de la bugetul public un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.

Frecvent, evaziunea fiscala frauduloasa se intalneste sub diferite forme, cum ar fi: tinerea unor registre contabile nereale, distrugerea voita a unor documente care pot ajuta la aflarea adevarului, privind livrarile de marfuri, preturile folosite, comisioanele incasate sau platite etc, intocmirea de documente de plata fictive, modificarea nejustificata a preturilor de aprovizionare si a cheltuielilor de transport, manipulare si depozitare, practicarea unor preturi de livrare ori a unor cote de adaos comercial cu un nivel mai ridicat decat al celor afisate, declarate sau inregistrate de contabilitate, intocmirea unor declaratii de impunere false, cand cu buna stiinta nu sunt mentionate decat o parte din veniturile realizate, etc.

Din cele prezentate pana aici, se poate desprinde idea ca “indiferent daca agentul economic foloseste calea neinregistrarii corecte (nedeclararii la organul fiscal) a tuturor veniturilor realizate din activitatea de baza, ori din alte surse sau pe aceea a incarcarii nejustifcate a costurilor de productie, a cheltuielilor aferente altor surse de venituri, obiectivul urmarit de acesta este unul singur, si anume, diminuarea profitului impozabil, si pe aceasta baza, reducerea la minimum a impozitului datorat”.