Forme ale Evaziunii Fiscale Internaționale și Implicațiile Acesteia

1. Evaziunea fiscală internaţională

1.1 Noţiune

Multitudinea obligaţiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor au stimulat ingeniozitatea acestora în a inventa diverse procedee de evitarea a obligaţiilor fiscale.

Evaziunea fiscală reprezintă unul dintre fenomenele economice complexe de maximă importanţă cu care se confruntă statele lumii în prezent şi care are consecinţe economice şi sociale nedorite.

Iulian Văcărel defineşte evaziunea fiscală ca fiind „sustragerea unei părţi mai mari sau mai mici din materia impozabilă.”

Legea privind combaterea evaziunii fiscale nr 87/1994, defineşte evaziunea fiscală ca fiind „sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanele juridice române şi străine, denumite contribuabili.”

În economia de piaţă, organele fiscale se confruntă cu un fenomen evazionist ce ia proporţii din cauza tentaţiei de a fi sustrase de sub incidenţa legii venituri impozabile cât mai substanţiale. Cauzele acestei tendinţe sunt multiple şi complexe. O cauză a evaziunii o constitue excesivitatea sarcinilor fiscale, care însa se datorează tocmai amplorii pe care o are acest fenomen. Cu cât presiunea fiscală este mai mare, cu atât fenomenul de evaziune fiscală capătă amploare şi cu cât evaziunea fiscală este mai mare, cu atât presiunea fiscală va fi mai mare. O altă cauză o reprezintă absenţa unei legislaţii fiscale clare, precise, unitare şi mai ales stabile, care să îngrădească posibilităţile contribuabililor de a recurge la aceste practici. Insuficienţa educaţiei cetăţeneşti (fiscale) a contribuabililor, dar şi excesul de zel al organelor fiscale, predispuse uneori la încălcarea drepturilor şi intereselor legitime ale plătitorilor de impozite reprezintă o altă cauză a evaziunii fiscale.

Geneza evaziunii fiscale este indisolubil legată de stat şi de apariţia lui. De-a lungul istoriei, odată cu dezvoltarea economico-socială, formele de manifestare ale acesteia au evoluat. Datorită cooperării economice internaţionale şi a dezvoltării relaţiilor dintre statele care au sisteme fiscale diferite şi un nivel de fiscalitate diferit, evaziunea fiscală nu se mai manifestă doar ca un fenomen intern , ci a devenit şi unul internaţional.

Evaziunea fiscală internaţională s-a dezvoltat datorită existenţei unor mici entităţi juridice cu statut special sau de tip statal, numite în litaratura secolului XX, paradisuri sau oaze fiscale.

În Grecia Antică, comercianţii utilizau insulele din apropierea Atenei pentru stocarea mărfurilor, astfel evitând un impozit de 2% perceput de cetate asupra importurilor şi exporturilor. Flandra a devenit un paradis fiscal deoarece, în secolele XVI-XVIII, comerţul realizat prin porturile sale era supus la obligaţii fiscale şi restricţii minore. În anul 1889, Bank of Nova Scotia din Canada, a doua ca mărime din ţară, a deschis un birou în Jamaica dând clienţilor posibilitatea de a beneficia de avantajele fiscale şi financiare acordate de această ţară pentru operaţiunile de comerţ internaţional.

Evaziunea fiscală internaţională este legată de ramificarea producţiei anumitor întreprinderi spre astfel de ţări cu legislaţii fiscale şi sociale mai favorabile. Ea este facilitată şi încurajată de existenţa zonelor libere unde agenţii economici şi persoanele fizice scapă total sau parţial legislaţiilor naţionale.

Investitorii străini sunt încurajaţi să realizeze în asemenea ţări unităţi industriale şi să producă pentru export în condiţii salariale şi cheltuieli sociale deosebit de favorabile.

1.2. Formele evaziunii fiscale internaţionale

Evaziunea fiscală legală permite sustragerea unei părţi din materia impozabilă fără ca acest lucru să fie considerat contravenţie sau infracţiune. Frecvenţa acesteia este mai accentuată în perioadele când se modifică sau se introduc noi legi, precum şi atunci când statul utilizează în mod intenţionat impozitul în scopul promovării unor politici economice stimulatoare faţă de anumite categorii socio-profesionale sau în anumite domenii de activitate.

În funcţie de modul cum este realizată, evaziunea poate fi:

- legală

- ilegală