Forme ale Fraudei Fiscale și Premisele Producerii Acesteia

1.Contextul şi cauzele producerii fraudei fiscale

De la apariţia statului şi atât timp cât acesta va continua să existe ,pentru satisfacerea nevoilor generale ale societăţii este necesară constituirea unor resurse la dispoziţia autorităţii publice.Resursele se constituie pe seama produsului intern brut, prin transferul de putere de cumpărare de la persoane fizice şi juridice către administraţia de stat.Administraţia statului va repartiza fondurile astfel constituite către diverşi beneficiari ,persoane fizice şi juridice ,fără a ţine cont de contribuţia fiecăruia.

Întreg procesul de constituire şi repartizare a resurselor publice este subordonat satisfacerii nevoilor generale ale societăţii şi se realizează prin diferite instrumente,în funcţie de provenienţa şi destinaţia fondurilor publice.Participarea persoanelor fizice şi juridice la constituirea resurselor publice se face pe seama impozitelor,taxelor,contribuţiilor,amenzilor şi penalităţilor,vărsămintelor legale,etc.Participarea la constituirea fondurilor publice este obligatorie ,fără echivalent şi cu titlu nerambursabil.

Această modalitate de transfer a unei părţi din venitul individual către autoritatea de stat în vederea constituirii venitului general a provocat nemulţumiri în rândul cetăţenilor ,indiferent de perioada istorică şi de gradul de dezvoltare economică ,funcţie ,rang sau poziţie socială.Din toate timpurile,cetăţenii contribuabili se opun sarcinilor de plată prin mijloace legale sau prin încălcarea legii,incercând astfel să-şi protejeze o parte cât mai însemnată din averea personală.

Multitudinea obligaţiilor fiscale impuse contribuabililor prin sistemul fiscal şi,mai ales , povara fiscalităţii au determinat şi stimulat,în toate timpurile ingeniozitatea acestora în a descoperi procedee si modalităţi diverse de eludare a legilor fiscale ,cu scopul de a plăti cât mai puţin din obligaţiile impuse de către stat .Aceste acţiuni ale contribuabililor ,desfăşurate în scopul protejării unei părţi cât mai mari din veniturile proprii ,din calea impozitării,şi utilizând diverse forme de eludare a legislaţiei fiscale,sunt regăsite la toate statele lumii.În ultimii ani ,acţiunile de eludare sunt transferate dinspre interiorul sistemelor fiscale naţionale ,dincolo de frontierele statale ,acţiune determinată de tendinţele de globalizare economică,politică şi socială.

Sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale a existat,există şi va exista.Doar formele şi modalităţile de înfăptuire se schimbă în timp.

Frauda fiscală,concretizată prin sustragerea de la plata sarcinilor fiscale,constituie forma de eludare agravantă ,fiind studiată ,analizată ,legiferată şi sancţionată ori de câte ori este depistată.În acelaşi timp,reprezintă o „sursă” de venit,deloc de neglijat,pentru administraţia de stat.Există şi o altă categorie de factori care incită la sustragerea veniturilor statului ,care-şi au izvorul în modul în care se respectă principiile de aşezare şi percepere a impozitelor şi taxelor .Se face referire aici la respectarea dreptăţii sociale în materie de impozite.

Cauza cel mai des invocată care îi determină pe plătitorii de impozite si taxe să se sustragă integral sau parţial de la plata obligaţiilor fiscale este “povara fiscalităţii”, respectiv presiunea fiscală.

Cu cât presiunea fiscala va fi mai mare ,cu atât frauda fiscală va înregistra tendinţe de creştere,şi invers.

Acţiunile contribuabililor care generează sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale pot fi grupate în patru categorii:morale,politice,economice şi tehnice.Astfel ,în categoria cauzelor morale pot fi incluse:conştiinţa fiscală,ca fiind mai puţin riguroasă decât cea morală şi civismul fiscal,deficitar,mai ales pentru economia românească.În categoria cauzelor de natură politică poate fi analizat rolul sistemului fiscal atât ca instrument al politicii sociale,dar şi al politicii economice.Intervenţia statului în economie,ca stimulator sau descurajator al unor activităţi constituie o cauză a fenomenului de fraudă fiscală.

Pe acelaşi plan,cauzele de natură economică ,se consideră că alimentează tentaţia sustragerii de la plata impozitelor.

Referitor la cauzele de natură tehnică ,se aduce în discuţie complexitatea sistemului fiscal,în ce priveşte metodele de evaluare ,diferenţierea excesivă a cotelor,varietatea facilităţilor şi multiplicarea deducerilor.

Pe lângă acestea ,o altă cauză care generează frauda fiscală ,aşa cum menţionează V.Bîrle, este modul în care este organizat si funţionează sistemul fiscal.Ca parte componentă a acestuia, aparatul fiscal din România ,prin modul de organizare si funcţionare “facilitează” într-o anumită măsură frauda fiscală,nu numai contracararea acesteia.

Astfel ,referitor la modul de organizare a aparatului fiscal,pot fi identificate anumite puncte slabe,care prin existenţa lor contribuie într-o bună măsură la menţinerea şi ,în unele etape , la accelerarea procesului evazionist.

Unul dintre acestea este instabilitatea modului de organizare a Ministerului Finanţelor Publice,făcând referire aici la organizările si reorganizările succesive ale structurii acestuia pe principii de politică generală(schimbarea denumirii ministerului şi unităţilor sale teritoriale , comasarea sau descentralizarea unor activităţi) care au ca rezultat,printre altele,şi încurajarea fraudei fiscale.Spre exemplu,perioada cuprinsă între data începerii campaniei electorale şi realizarea schimbării personalului de conducere,activitatea aparatului fiscal este mult redusă ,sub parametrii normali la care ar trebui să se desfăşoare .În schimb,economia şi cei care acţionează în interiorul ei işi menţin ritmul şi vor profita de lipsa de fermitate a controlorilor fiscali.

O altă cauză este dotarea necorespunzătoare a subunităţilor Ministerului Finanţelor Publice.În perioada ultimilor 15 ani Ministerul Finanţelor Publice nu a reuşit realizarea unui minim de dotare cu tehnologie I.T.,pentru unităţile sale teritoriale.Prin dotare se întelege atât asigurarea cu tehnică de calcul(calulatoare,conexiuni),cât mai ales soft-ul necesar funcţionării tehnicii de calcul.Programele de evidenţă fiscală,produse la nivel central ,programe impuse unităţilor teritoriale,nu au fost şi nu sunt corelate cu sistemul de evidenţă contabilă ,practicate în sfera economică.Informaţiile pe care ar trebui să le furnizeze orice bază de date ,la nivelul fiecărei unităţi fiscale, de cele mai multe ori sunt incorecte sau nu sunt actualizate.Astfel,evidenţa fiscală nu poate furniza în mod operativ şi corect informaţiile necesare orientării controlului spre contribuabilii care se sustrag de la plata sarcinilor fiscale,sau a întreprinderii măsurilor de executare silită,în timp optim,de către aparatul de urmărire fiscală.