Forme de Determinare și Semnificații ale Presiunii Fiscale

Cap. 1 Semnificaţii ale presiunii fiscale şi forme de determinare a acesteia

1.1. Considerente generale

Din cauza importanţei lor, prelevările obligatorii, cuprinzând aici toate sumele vărsate de persoanele fizice şi juridice administraţiilor publice (impozite, taxe, contribuţii sociale şi alte prelevări cu conţinut fiscal), cu condiţia ca acestea să nu fie legate de o decizie voluntară şi de asemenea, să nu fie însoţite de o contraprestaţie imediată sau directă individualizată, exercită o influenţă directă asupra comportamentului persoanelor fizice şi juridice.

Putem defini presiunea fiscală astfel: „presiunea reprezintă gradul în care ansamblul contribuabililor dintr-o ţară suportă, pe seama rezultatelor obţinute din activitatea sau averea lor, impozite, taxele şi contribuţiile ca prelevări obligatorii instituite şi percepute prin constrângere legală de către organismele fiscale ale statului.”

Ca să poată înţelege oricine ce reprezintă presiunea fiscală, am putea să o defini astfel: aceea obligaţie faţă de stat prin plata impozitului.

Principiul constituţional al necesităţii impozitului, la care se adaugă realitatea istorică, dovedesc că unei societăţi, îi este forte greu, dacă nu chiar imposibil, să existe fără impozit. Un contribuabil onest vede în impozit un rău necesar şi consimte la plata acestuia.

Atunci când impozitele depăşesc anumite limite suportabile, când inhibă iniţiativa şi, mai rău, când incită revolte fiscale şi alte acţiuni de aceste gen, suntem în situaţia în care contribuabilii resimt din plin presiunea fiscală care-i apasă, paralizându-le comportamentul normal în economie şi societate. Fiecărui individ căruia i se ia pe cale legală o parte din venitul ce îi aparţine, simte acest lucru ca un atentat la bunăstarea sa, la libertatea de a se bucura de roadele muncii sale.

Presiunea fiscală poate fi una obiectivă, determinată în funcţie de necesităţile de finanţare a cheltuielilor publice, dar şi una psihologică, care măsoară pragul toleranţei la impozite. Presiunea fiscală psihologică, de cele mai multe ori, ia forma presiunii fiscale individuale, care se poate determina ca raport între totalul prelevărilor suportate de către contribuabil şi totalul veniturilor obţinute de acesta înainte de impozitare.

Presiunea fiscală este influenţată de serie de factori, dintre care, mai semnificativi sunt:

- performanţele economiei, la un moment dat;

- eficienţă redusă în folosirea cheltuielilor publice finanţate din impozite şi taxe;

- gradul redus de înţelegere al contribuabililor privind necesităţile bugetare şi de adeziune la politica guvernului;

- nivelul democraţiei atins de populaţie.

Din punct de vedere psihologic, o presiune fiscală ridicată, creează, cel puţin în mod subiectiv, motive contribuabilului de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor prevăzute de lege fapt care generează, printr-o diversitate de forme, un nivel ridicat de evaziune fiscală şi fraude fiscale, determinând astfel specialiştii în domeniu să găsească cele mai rentabile căi şi metode de combatere a acesteia.

Presiunea fiscală exprimă intensitatea cu care sunt prelevate de la persoane fizice şi juridice, ori la nivelul întregii societăţi prin intermediul impozitării. Presiunea fiscală are o mare importanţă economică, deoarece indică măsura în care veniturile nominale ale populaţiei sunt ajustate prin intermediul impozitării şi, în acelaşi timp, arată măsura sau gradul în care bugetul de stat îşi procură veniturile pe calea prelevării de impozite. Aceasta poate fi utilizată atât pentru impozitele indirecte, cât şi pentru totalitatea prelevărilor la buget efectuate prin intermediul impozitării.

Presiunea fiscală se măsoară ca raport între suma prelevărilor obligatorii impozite plus contribuţia la asigurările sociale de stat şi produsul intern brut.

Uneori, în literatura de specialitate întâlnim termenul de presiune sau povară fiscală înlocuit cu alţi termeni, precum coeficient fiscal, tensiune fiscală etc., tocmai pentru a evita conotaţiile negative ale cuvântului presiune (povară), dar care exprimă şi ele aceeaşi idee a obligaţiei, prin impozit, faşă de stat şi a diminuării veniturilor private.

Presiunea fiscală impusă de puterile publice trebuie să concilieze două tendinţe diametral opuse:

- pe de o parte cea a statului – care doreşte ca aceasta să fie tot mai mare în vederea acoperii cheltuielilor publice aflate în continuă creştere;

- pe de altă parte cea a cetăţeanului – care doreşte o presiune fiscală cât mai mică cu putinţă, în vederea realizării scopului său în cadrul politicii fiscale.

În cursul secolului al XIX- lea şi al XX-lea a fost înregistrată o creştere a presiunii fiscale, ce este legată în mod cert de extinderea rolului economic şi social al statului.