Funcția de casier a trezoreriei statului

Capitolul 1. Structura organizatorică şi rolul Trezoreriei statului în România

1.1. Conţinutul economic, importanţa şi rolul Trezoreriei în sistemul bugetar al ţării

Statul reprezintă principalul actor economic, iar puterea acestuia se constată din totalitatea metodelor de care acesta dispune şi pe care le poate utiliza mai mult sau mai puţin folositor într-o strategie, ca bază de negocieri cu toţi ceilalţi actori economici.

Jucând un rol aparte în economia de piaţă, în care iniţiativa privată este privită ca motivul satisfacerii nevoilor comunităţii şi asigurării dezvoltării în condiţii avantajoase a economiei, expansiunea sectorului public reprezintă astfel una din componentele importante ale economiilor din ultimii ani.

Importanţa majorării mai mult sau mai puţin a sectorului public se reflectă prin faptul că în prezent autoritatea publică este implicată în toate domeniile economiei naţionale.

Tot mai semnificativă rămâne atenţia acordată de către stat, modificărilor distribuirii venitului naţional în favoarea categoriilor de populaţie mai defavorizate, precum şi creşterii dimensiunii ocupării în sectorul public datorită creşterii populaţiei şi lărgirii contribuţiei statului în domeniul educaţiei, sănătăţii, proiectelor sociale. Astfel, statul ca şi Trezorier public efectuează prelevări atât asupra asupra populaţiei cât şi a întreprinderilor, repartizând subiecţilor economici părţi din sumele prelevate. Aceste prelevări cuprind impozite directe şi indirecte, ce au un rol semnificativ în desfăşurarea sistemului financiar legat de dezvoltarea economică. În aceste condiţii, vărsămintele Trezoreriei se regăsesc sub forma unei redistribuiri a încasărilor publice de care beneficiază instituţii de stat sau întreprinderi publice/private sau sub sub forma cheltuielilor cu caracter social sau economic de tipul transferurilor şi subvenţiilor.

Instituţia responsabilă de utilizarea şi gestionarea în condiţii eficiente a resurselor publice este Guvernul.

Principiile ce stau la baza nivelurile guvernării şi care trebuie respectate în vederea realizării obiectivelor urmărite sunt:

• asigurarea gestionării tuturor veniturilor, granturilor şi împrumuturilor prin conturi bancare;

• programarea cu prudenţă şi precizie a perioadelor în care se va face efectuate plăţile majore şi realizate încasările principale;

• coordonarea activităţilor de supraveghere a nevoii de mijloace băneşti cu autorităţile ce asigură colectarea veniturilor şi cu principalii executori de buget.

Pentru realizarea obiectivului de îmbunătăţire a sistemului de gestionare a operaţiunilor financiare, a fost necesară crearea unei instituţii guvernamentale pentru gestionarea finanţelor publice, denumită Trezorerie şi unităţile sale teritoriale.

Trezoreria reprezintă oficiul unui stat în care se păstrează şi se administrează tezaurul public, iar de-a lungul timpului activităţile derulate de aceasta constau în gestiune financiară, în deosebi a banilor publici, metodele de control şi înregistrare a veniturilor şi executarea cheltuielilor.

Atunci când se vorbeşte despre Trezorerie se exemplifică 2 sensuri ale acesteia şi anume:

1. este văzută în primă fază ca având un rol la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, în momentul în care se discută de „situatia trezoreriei”, sau de „deficitul trezoreriei”,

2. în cea de a doua fază trezoreria serveşte la desemnarea unei administratii publice, ca instituţie.

Aceste două abordări sunt strâns legate între ele şi vizează de asemenea funcţiile îndeplinite de Trezorerie.

În ceea ce privesc funcţiile de bază ale finanţelor publice, se remarcă:

• funcţia de repartiţie adică funcţia de mobilizare, repartizare şi utilizare a resurselor băneşti,

• funcţia de control asupra creării, repartiţiei, circulaţiei şi utilizării resurselor publice.

Trezoreria, ca şi administratie, reprezintă serviciul public căruia i cuvin ca atribuţii gestiunea fondului public, in sensul casieriei, dar si asigurarea unui echilibrul permanent intre incasari si plati, intre venituri si cheltuieli publice, finanţarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice şi altele, toate acestea participând la asigurarea echilibrului monetar şi a echilibrului general al economiei.