Funcția de control a finanțelor publice - în cele patru domenii ale economiei naționale

I INTRODUCERE ÎN FINANŢE PUBLICE

Lucrarea de faţă reprezintă o definitivare a studiului individual pe care l-am efectuat, cu privire la funcţia de control a finanţelor publice şi care are la bază numeroase cărţi de specialitate. În speranţa că am reuşit a vă capta atenţia, voi purcede la prezentarea generală a lucrării.

Finanţele publice au apărut în perioada de trecere de la orânduirea gentilică la orânduirea sclavagistă. Finanţele, strâns legate de istoria statului şi dreptului, însoţesc pe scena istoriei, atât instituţia statului, cât şi instituţia dreptului, utilizând banii şi formele valorice în procesul repartiţiei produsului social.

Finanţele publice sau relaţiile financiare sunt raporturi social – economice de formare şi repartizare, în formă bănească, care apar în legătură strânsă cu constituirea şi utilizarea resurselor necesare funcţionării şi dezvoltării generale a societăţii.

Ele îndeplinesc două funcţii :

- funcţia de repartiţie;

- funcţia de control.

II FUNCŢIA DE CONTROL A FINANŢELOR PUBLICE

Conform tematicii subiectului ales, voi defini funcţia de control a finanţelor publice şi activitatea desfăşurată de organele specializate ale statului.

Funcţia de control are ca scop asigurarea respectării legilor şi creşterea eficienţei economice printr-o mai bună administrare a banului public.

Necesitatea controlului finanţelor publice este cu atât mai stringentă cu cât în etapa actuală mai sunt încă membrii ai societăţii, care au o atitudine de nepăsare asupra avutului public, încalcă disciplina muncii şi regulile de convieţuire sociale. Acesta decurge din faptul că fondurile de resurse financiare constituite la dispoziţia statului aparţin întregii societăţi, şi că acestea materializează o bună parte din P.I.B.

Controlul asupra activităţii şi laturii economice (efort – efect) a celorlalte activităţi sociale, este un control mijlocit de bani.

Controlul financiar reprezintă o manifestare a funcţiei de control a finanţelor publice. Această din urmă funcţie se referă la modul de constituire a fondurilor în economie, la repartizarea acestora pe beneficiari şi la eficienţa cu care unităţile economice cu capital de stat şi instituţiile publice utilizează resursele de care dispun, indiferent dacă acestea sunt proprii sau împrumutate.

Funcţia de control este interesată în:

- asigurarea resurselor financiare necesare satisfacerii nevoilor obşteşti;

- dirijarea resurselor respective cu luarea în considerare a priorităţilor stabilite de organele competente;

- utilizarea resurselor financiare ale statului în condiţii de maximă eficienţă economică, socială şi de altă natură;

- armonizarea intereselor imediate ale societăţii cu interesele de perspectivă la dimensionarea resurselor financiare puse la dispoziţia statului, la orientarea acestora către diverse destinaţii.

Controlul statului implică adesea irosirea avutului obştesc, previne efectuarea de cheltuieli ilegale, inoportune sau ineficiente, contribuie la repararea prejudiciului adus avutului public, la instaurarea ordinii şi disciplinei în gestionarea banilor şi a altor valori publice. Nu în toate cazurile controlul statului favorizează luarea de măsuri care adaugă un plus de valori patrimoniului public.

Funcţia de control a finanţelor publice este strâns legată de funcţia de repartiţie, dar are o sferă de manifestare mult mai largă decât aceasta, deoarece vizează pe lângă constituirea şi repartizarea fondurilor băneşti ale statului şi modul de utilizare a resurselor respective. Controlul financiar se exercită nu numai în faza de repartiţie, ci şi în fazele de producţie, schimb şi consum.

Sfera de manifestre a funcţiilor finanţelor publice în fazele economiei este următoarea :

Fazele

economiei

Funcţiile

finanţelor publice

Producţie

Repartiţie

Schimb

Consum

Funcţia de repartiţie - - -

Funcţia de control

Manifestarea în fazele economiei a funcţiilor finanţelor publice

Controlul financiar se exercită în toate fazele reproducţiei sociale, astfel:

a. În faza repartiţiei, urmăreşte :

- provenienţa resurselor care alimentează fondurile publice şi destinaţia acestora;

- nivelul la care se constituie aceste fonduri;

- titlul cu care se mobilizeasză şi cel cu care se repartizează către diverşi beneficiari;

- gradul şi modul de redistribuire a fondurilor financiare publice între sferele de activitate, sectoarele sociale, membri societăţii şi între diversele regiuni şi zone geografice;

- modul de asigurare a echilibrului între necesarul de resurse financiare şi posibilităţile de procurare, etc.

b. În faza producţiei, controlul financiar urmăreşte producţia realizată în sectorul public. Fiind cea mai importantă fază a reproducţiei, influenţează toate celelalte faze. Aici se creează valori de întrebuinţare, care fac obiectul schimbului şi consumului, şi valoarea adăugată, care este supusă repartiţiei. Eficienţa cu care au fost folosite mijloacele şi forţa de muncă sunt indicate de raportul dintre valoarea adăugată şi valoarea producţiei obţinută.

c. În faza schimbului, în sectorul public, controlul urmăreşte dacă produsele obţinute în unităţile economice cu capital de stat se realizează ca mărfuri, dacă oferta corespunde cererii, şi dacă preţurile mărfurilor, stabilite prin mecanismul pieţei, acoperă cheltuielile de producţie şi circulaţie şi un anumit profit. Orice stagnare a produselor finite în depozitele producătorului sau în cele ale organizaţiilor comerciale întârzie momentul recuperărilor cheltuielilor materiale şi al realizării valorii adăugate.

d. În faza consumului, controlul financiar vizează atât consumul productiv al unităţilor economice cu capital de stat (gradul de valorificare a materiilor prime şi a materialelor, rentabilitatea diferitelor produse, cursul de revenire la export etc.), cât şi consumul final al instituţiilor publice (de învăţământ, sănătate, cultură, apărare naţională etc.).

III STRUCTURA FINANŢELOR PUBLICE

În conformitate cu legea privind finanţele publice nr. 72/1996, publicată în M.O., finanţele publice au următoarea structură :

- bugetul statului

- cheltuielile bugetare

- veniturile bugetare

- bugetul asigurărilor sociale de stat

- finanţele societăţilor comerciale cu capital de stat şi instituţiilor publice

- bugetele locale

- datoria publică.

Altă lege privind finanţele publice locale este legea nr. 189/1998, modificată cu O.U.G. nr. 61/1998, aprobată cu modificări prin legea nr. 86/1999, modificată cu O.U.G. nr. 216/1999, din M.O. nr. 404/22.10.1998. Aceasta stabileşte normele privind formarea, administrarea, funcţionarea şi controlul resurselor financiare ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor şi serviciilor publice în interes local, şi ale contului de execuţie a bugetelor locale, potrivit legii.

Deasemenea, legea nr. 189/1998 mai prevede şi „Organizarea şi urmărirea efectuării contolului financiar de gestiune asupra gestiunilor proprii, gestiunilor instituţiilor şi serviciilor publice din subordinea consiliilor locale, consiliilor judeţene şi a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.”