Funcțiile Finanțelor Întreprinderii

Ca orice subsistem financiar, finanţele întreprinderii îndeplinesc două roluri importante şi anume funcţia de repartiţie şi funcţia de control, prin intermediul cărora se poate adânci şi analiza şi rolul finanţelor.

FUNCŢIA DE REPARTIŢIE

În condiţiile economiei de piaţă funcţia de repartiţie are alte valente imprimate de forma de proprietate, autonomia întreprinderii şi strategiile dezvoltate.

La modul general se poate spune că funcţia de repartiţie constă în formarea capitalurilor, în alocarea şi folosirea lor în scopul realizării obiectivului ce constă în : producţie, comercializare, obţinere de profit, etc.

Pe un plan analitic funcţia de repartiţie reflectă colectarea capitalurilor iniţiale din diferite surse, circuitul şi repartizarea acestora pe destinaţii, organizarea şi constituirea lor, modificarea proporţiilor fondurilor, atragerea de noi surse externe.

Întrucât constituirea şi gestionarea capitalurilor, desfăşurarea activităţii economice şi obţinerea de rezultate financiare dau naştere unor obligaţii băneşti, funcţia de repartiţie trebuie să le includă şi pe acestea.

Procurarea şi dezvoltarea activului economic sau a aparatului de producţie necesită existenţa unor resurse băneşti de finanţare. Aceste fonduri proprii şi împrumutate se avansează şi se încorporează în elementele de activ trecând prin diferite faze ale circuitului economic, ele întorcându-se dacă acţiunea desfăşurată este eficientă economic cu un surplus monetar.

Astfel, funcţia de repartiţie reflectă atât constituirea capitalurilor sociale cât şi a celor destinate creşterii sau satisfacerii altor obiective economice; funcţia de repartiţie se concretizează în formarea capitalurilor proprii şi împrumutate, în alocarea şi folosirea acestora, formarea şi repartizarea profitului, restituirea împrumuturilor şi achitarea obligaţiilor.

Prin intermediul funcţiei de repartiţie a finanţelor se formează şi se utilizează o gamă variată de fonduri pentru satisfacerea nevoilor proprii ale întreprinderii, ale salariaţilor şi cerinţelor sociale.

Deşi există diferenţe de la o întreprindere la alta în ceea ce priveşte structura fondurilor se pot identifica elemente comune :

• în regiile autonome, pe langă capitalurile proprii şi împrumutate se mai crează şi o serie de fonduri din profit (fondul de rezervă, fondul de dezvoltare, fondul de acţiuni culturale, sportive, fondul pentru recalificare, fondul de cointeresare şi premiere, etc.);

• în societăţile comerciale structura fondurilor este asemănătoare cu cea a regiilor autonome, apărând diferenţe în ceea ce priveşte modul de procurare şi de repartizare a rezultatelor nete; işi pot procura capital prin vânzarea de acţiuni, aporturi noi; la societăţile comerciale repartizarea rezultatului între asociaţi/acţionari se face în funcţie de ponderea pe care o deţine fiecare;

• regiile şi societăţile comerciale cu capital de stat pot beneficia şi de subvenţii, alocaţii de la stat pentru acoperirea unor diferenţe de preţ sau unor costuri mari de exploatare; de aici provin particularităţile cu privire la modul de repartizare al rezultatului în unităţile de stat;

• societăţile comerciale varsă la buget impozitul pe profit iar profitul net în mare parte le revine acţionarilor între care se poate afla şi statul;

• înlocuirea şi sporirea capitalului economic la o societate comercială existenţa se poate realiza din resurse interne cum sunt prelevările din profit;

• la societăţile de dimensiuni mijlocii şi mari, atragerea de surse externe poate fi făcută prin constituirea de noi acţiuni sau obligaţiuni;

• I.M.M.-urile îşi formează fondurile prin aporturi personale din beneficiu precum şi din surse atrase împrumutate.

Funcţia de repartiţie a fondurilor vizează fluxurile financiare de intrări şi ieşiri determinate de derularea principalelor operaţiuni economice şi financiare care afectează patrimoniul unităţii.

FUNCŢIA DE CONTROL

În economia de piaţă centrul de greutate al funcţei de control se desfăşoara la nivelul celulelor de bază ale economiei, efectuându-se descentralizat.

Funcţia de control are 2 laturi : una constatativă şi una corectivă care se întrepătrund în procesul managerial.

Funcţia de control nu trebuie să se rezume doar la latura constatativă, principala sa menire e să contribuie prin acţiuni de prevenire şi de corectare la optimizarea activităţii.

Controlul activităţii prin intermediul finanţelor necesită crearea unui cadru organizatoric ce să acţioneze unitar în vederea prevenirii abaterilor şi creşterii rentabilităţii.

Promovarea economiei de piaţă, creşterea autonomiei întreprinderii şi privatizarea au schimbat obiectul, sfera de cuprindere, executanţii controlului fiscal şi financiar precum şi obiectivele urmărite de acest control.

Un factor esenţial pentru desfăşurarea efectivă a activităţii de control este reprezentată de structura acţionariatului, respectiv de persoana care deţine pachetul majoritar (de control).

Funcţia de control are o sferă largă în circuitul economic, toţi indicatorii realizaţi din programele economice şi din bugetul de venituri şi cheltuieli ceea ce impune şi organizarea unei evidenţe sistematice, corecte şi reale, tehnico-operativă, statistică şi contabilă.