Functile și obiectivele FMI - relațiile cu țările membre

Obiectivele şi funcţiile Fondului Monetar Internaţional

Relaţiile cu ţările membre

INTRODUCERE

Fondul Monetar Internaţional este o instituţie financiară internaţională care a fost creată în urma Conferintei Naţiunilor Unite de la Bretton-Woods (SUA). Statutul acestei instituţii, al cărei sediu se află la Washington, a fost adoptat la 22 iulie 1944, în urma Conferinţei Monetare şi Financiare Internaţionale de la Bretton-Woods, la care au participat 45 de state, şi a intrat în vigoare la 27 decembrie 1945. Acest statut prevede că Fondul Monetar Internaţional este o instituţie cooperativă cu deplină personalitate juridică, alcatuită dintr-un sistem de organe de conducere, având un buget propriu şi un mecanism procedural de decizie şi de interpretare a propriului statut, al cărei rol este de a promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi încheierea unor acorduri valutare care să asigure stimularea creşterii economice şi asigurarea unui grad ridicat de ocupare a forţei de muncă, precum şi de a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate, în vederea ajustării balanţelor de plăţi ale acestora. Înfiinţarea unei astfel de instituţii a fost necesară în vederea soluţionării problemelor economice (legate în principal de deteriorarea schimburilor comerciale) şi monetare internaţionale (instabilitatea cursurilor de schimb), grav afectate de cel de-al doilea război mondial.

Ulterior, necesitatea existenţei şi funcţionării acestei instituţii a fost cauzată de apariţia şi extinderea crizelor financiare la nivel internaţional, care impun instaurarea unei ordini internaţionale în domeniul financiar şi monetar menite să reglementeze şi să limiteze fluctuaţiile cursurilor de schimb, paritatea monedelor şi mărimea deficitului balanţei de plăţi externe, precum şi liberalizarea pieţelor financiare şi a contului de capital. Fondul Monetar Internaţional este interesat nu numai de problemele economice şi financiare ale fiecărei ţări membre, ci de funcţionarea Sistemului Monetar Internaţional în ansamblul său. Statutul Fondului Monetar Internaţional împarte membrii în doua categorii, şi anume: membri de origine (ţările care au participat la Conferinţa de la Bretton-Woods din iulie 1944) şi alti membri (ţările care au aderat la FMI după data de 31 decembrie 1945). Nu sunt membri FMI până în prezent următoarele ţări: Andorra, Nauru, Malta, Sahara de Vest, Cuba, Coreea de Nord, Liechtenstein, Vatican, Kosovo şi Taiwan. Activitatea FMI a început la 1 martie 1947, iar numărul ţărilor membre a crescut de la 70, în anul 1946, la 185 în anul 2008. Această evoluţie ilustreaza o creştere importantă a numărului de membri precum şi a interesului pentru această instituţie, mai ales după anul 1990, când multe ţări foste comuniste au început o serie de reforme structurale importante în vederea orientării economiilor lor spre economia de piaţă şi au solicitat să devină ţări membre ale FMI pentru a beneficia de sprijinul acestui organism financiar.

Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar şi Monetar Internaţional şi Consiliul Director.

Directorul General al FMI este dl. Dominique Strauss-Kahn.

Directorul Departamentului Europa, care coordonează Biroul Regional pentru România şi Bulgaria este dl. Marek Belka.

De la înfiinţare, în decembrie 1945, obiectivele FMI au rămas neschimbate dar operaţiunile sale, care includ supravegherea şi asistenţa financiară şi tehnică, au evoluat pentru a răspunde cerinţelor economiei mondiale în schimbare.

Obiectivele Fondului Monetar Internaţional

Statutul FMI conţine 31 articole ce definesc obiectivele şi regulile funcţionării sale. Fondul Monetar Internaţional este o instituţie permanentă insărcinată cu menţinerea unei funcţionări armonioase a sistemului monetar internaţional Pentru realizarea acestui scop, el trebuie să favorizeze schimburile de informaţii între ţările membre, să încurajeze acordurile dintre responsabilii monetari şi să pună în funcţie mecanisme de cooperare internaţională pentru a împiedica acţiunile unilaterale.