Gestiunea Riscului de Credit Prin Intermediul Derivatelor de Credit

Domeniu: Finanțe

Conține 1 fișier: doc

Pagini : 23 în total

Cuvinte : 6834

Mărime: 167.45KB (arhivat)

Publicat de: Simi Dogaru

Puncte necesare: 9

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Anton Sorin

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor Specializarea FINANŢE-ASIGURĂRI

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CAP 1 RISCUL DE CREDIT ŞI PIAŢA INSTRUMENTELOR ALTERNATIVE DE GESTIUNE A ACESTUIA 3
1.1. Introducere 3
1.2. Derivatele de credit – instrumente alternative de gestiune a riscului de credit 4
1.3. Clasificarea derivatelor de credit 6
1.4. Piaţa derivatelor de credit 7
CAP 2 PRINCIPALELE INSTRUMENTE DERIVATE DE CREDIT 11
2.1. Contractele swap pe riscul de credit 11
2.2 Contractele swap pe randamentul total 13
2.3. Opţiuni pe spreadul de credit 14
2.4. Swap pe risc de credit pentru entităţi multiple 15
2.5. Obligaţiuni cu împrumut colateralizat 16
2.6. Titluri de valoare asociate unui risc de credit 17
2.7. Indici pe contracte swap pe riscul de credit 19
CONCLUZII 21
BIBLIOGRAFIE 23

Extras din referat

Cap 1 Riscul de credit şi piaţa instrumentelor alternative de gestiune a acestuia

1.1. Introducere

Riscul se manifestă atât în viaţa de zi cu zi a oamenilor, cât şi la nivelul organizaţiilor sociale. Practic, orice proces decizional şi orice planificare strategică implică riscuri. Riscul şi incertitudinea se manifestă în majoritatea activităţilor umane datorită faptului că societatea umană nu este statică, ea este într-un proces continuu de evoluţie.

Riscul de credit se referă la consecinţele negative asociate falimentelor sau neîndeplinirii clauzelor contractuale în activitatea de acordare a creditelor din cauza deteriorării situaţiei financiare a debitorului. Ţinând cont de acest aspect, riscul de credit este un risc de contrapartidă.

În scopul gestionării corespunzătoare a riscului de credit, este necesară divizarea acestuia pe subtipuri de risc (riscul de contrapartidă, riscul de capital, riscul de negarantare, riscul de concentrare al expunerilor bancare, riscul de neexecutare a garanţiilor). Potrivit Acordului de la Basel II, evaluarea riscului de contrapartidă se poate face utilizând metoda standardizată sau sistemul de rating bazat pe modele interne.

Potrivit metodei standardizate se definesc ponderile de risc aferente diferitelor expuneri, potrivit informaţiilor furnizate de diferitele agenţii de rating. În continuare, în funcţie de evaluarea riscului, se demarează procedurile de adecvare a capitalului. Metoda standardizată are în vedere prevenirea riscurilor cu ajutorul constituirii garanţiilor, avantajul constând în modalitatea relativ simplă de calcul a riscurilor, dar dezavantajul rezidă în obligativitatea băncii creditoare de a demonstra calitatea garanţiilor acceptate, posibilitatea valorificării lor şi existenţa strategiilor de gestionare a riscurilor reziduale în caz de nerecuperare a pierderilor.

Metoda bazată pe ratingul intern oferă un mijloc de evaluare care, spre deosebire de metoda standard, ia în calcul explicit pierderea neaşteptată, calculată pe baza metodelor interne. Potrivit metodei, parametrii necesari calcului gradului de expunere la risc a fiecărui tip de credit acordat sunt următorii :

Probabilitatea falimentului, adică probabilitatea ca terţa parte să devină insolvabilă în termen de un an;

Pierderea probabilă în cazul nerambursării unei părţi din datorie, arată procentul probabil al pierderii înregistrate de bancă în cazul insolvabilităţii clientului. În această situaţie, valoarea şi calitatea garanţiilor este determinantă;

Expunerea la riscul de insolvabilitate, reprezintă valoarea creditului nerambursat la momentul insolvabilităţii;

Scadenţa expunerii.

1.2. Derivatele de credit – instrumente alternative de gestiune a riscului de credit

Riscul de credit se defineşte ca probabilitatea înregistrării unei pierderi cauzată de neîndeplinirea unei contraparte sau a unui debitor a obligaţiilor prevăzute în contractul de credit. Riscul de credit apare aproape în toate activităţile financiare, iar din această cauză este important sa fie măsurat şi acoperit corespunzător. Datorită evoluţiei instrumentelor financiare şi a pieţelor de transfer a riscului, băncile şi firmele de consultanţă au trecut de la monitorizarea creditelor şi folosirea de portofolii diversificate de credite la utilizarea de modele sofisticate de măsurare a riscului de credit precum Credit Metrics, Credit Monitor, etc

Pentru menţinerea continuităţii relaţiilor cu clienţii şi a acordării de credite, instituţiile financiare au recurs la separarea riscului de credit de riscul de finanţare, în vederea asigurării unei administrări mai eficiente a riscului de credit. Efectiv, ele doreau sa cumpere protecţie de la a treia parte împotriva riscului de faliment, iar ca răspuns la aceste nevoi, pieţele financiare au creat instrumente complexe numite derivate de credit, acestea fiind destinate transferului riscului de credit.

Instrumentele derivate de credit (instrumente derivate pe risc de credit) pot fi definite ca fiind o categorie de instrumente financiare, a căror valoare este derivată din valoarea de piaţă datorată riscului de credit al unei entităţi private sau guvernamentale, altele decât contrapartidele implicate în tranzacţia cu instrumente derivate pe risc de credit.