Gestiunea Trezorerie

Functiile si activitatile

desfasurate de Trezoreria Finantelor Publice

Conceptul de trezorerie apare ca rezultat al unei lungi evolutii istorice, care a condus mai intai, la identificarea notiunii de moneda publica, apoi la centralizarea acesteia sub o autoritate unica, insarcinata sa vegheze la respectarea unui ansamblu de reguli speciale (regulile contabilitatii publice).

Gestiunea banului public constituie o misiune esentiala a trezoreriei. In prezent, chiar in perioade de echilibru bugetar, sau de usoara dezechilibrare, Trezoreria Statului este investita cu o misiune importanta: asigurarea ritmiticitatii si corectitudinii procesului de incasare a veniturilor bugetare si de efectuare a cheltuielilor exigibile, ea veghand totodata si asupra amenanjarii temporale si spatiale a fondurilor necesare realizarii celui de-al doilea deziderat (realizarea cheltuielilor exigibile). La intersectia tuturor miscarilor de fonduri se releva, intradevar, problema echilibrului Trezoreriei Publice, care constituie responsabilitatea zilnica a Directiei Generale a Trezoreriei Statului, echilibru care are de fapt prioritate asupra tuturor celorlalte, deoarece Statul nu se poate afla in situatia incetarii platilor fara a antrena consecinte economice, sociale si politice al caror impact este perfect previzibil. In acest sens, administrarea Trezoreriei Statului reprezinta o functie de incredere, pe care o indeplinesc functionarii publici de elita.

Activitatile care se manifesta preponderent in exercitarea functiilor traditionale ale trezoreriei (de casier public si de banca a sectorului public) sunt cele referitoare la centralizarea si gestionarea fondurilor publice.

Realizarea politicii economice in Romania, in perioada de tranzitie de la un sistem economic la altul, pe baza de programe complexe cu obiective specifice, a impus schimbari importante si in domeniul finantelor publice.

Pana in anul 1990, executia de casa a bugetului de stat se efectua prin Banca Nationala a Romaniei, care avea ca atributii:

- incasarea veniturilor bugetare si evidenta acestora pe capitole, subcapitole, platitori;

- platile de casa, pe capitole de cheltuieli, pe ministere si institutii subordonate acestora;

- exercitarea controlului asupra eliberarii de fonduri de la bugetul de stat (in numerar si din cont) catre institutiile publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate in limita creditelor bugetare deschise pe destinatii de catre Ministerul Finantelor Publice;

- pastrarea conturilor de disponibilitati ale bugetelor locale, ale institutiilor publice pentru mijloacele extrabugetare si fondurile cu destinatie speciala;

- transmiterea informatiilor catre Ministerul Finantelor Publice privind executia bugetului de stat.

Reorganizarea bancara din anul 1991 a debutat cu redefinirea functiilor si atributiilor Bancii Nationale a Romaniei, aceasta devenind institutia unica de emisiune monetara a Statului, de stabilire a politicii monetare, de credit si valutare, de gestionare a rezervelor oficiale si de supraveghere a activitatii celorlalte banci. Dintre atributiile pe linia executiei de casa a bugetului de stat au ramas in vigoare doar cele referitoare la deschiderea si mentinerea contului curent al Trezoreriei Statului, in vederea evidentierii disponibilitatilor pe care Statul le detine la un moment dat, precum si efectuarea decontarilor intermediare si finale ale acesteia in raport cu celelalte institutii financiare de pe teritoriul Romaniei.

Pentru o scurta perioada de timp, atributiile privind incasarea si efectuarea platilor sectorului public au fost transmise catre bancile comerciale (in speta catre Banca Comerciala Romana). Avand in vedere, insa, ca desfasurarea executiei bugetare prin bancile comerciale crea dificultati in ceea ce priveste:

-controlul asupra operatiunilor,

-complica fluxurile monetare si

-prelungea termenele de raportare a datelor privind executia bugetara, cu influente negative asupra procesului de urmarire a executiei si a echilibrului bugetar, precum si datorita nerezolvarii problemei existentei unitatilor teritoriale din anumite orase si municipii, aceasta solutie a fost rapid abandonata.

S-a trecut la elaborarea unui nou cadru legislativ, care prevedea noi atributii in sarcina Ministerului Finantelor Publice, atributii legate de crearea unui sistem propriu pentru urmarirea executiei bugetare, cu ajutorul caruia sa se coordoneze in mod eficient, problemele politicii financiare de care raspunde, asa cum se procedeaza in majoritatea tarilor cu economie de piata.