Gestiunea Trezoreriei Întreprinderii

Cap I. Conceptul de trezorerie

1.1. Necesitatea si continutul gestiunii trezoreriei întreprinderii

Trezoreria constituie un element esential al gestiunii pe termen scurt. Aceasta constituie un instrument de actiune pentru realizarea obiectivelor strategice. Trezoreria poate fi utilizata fie pentru achizitionarea echipamentelor indispensabile cresterii interne, fie pentru procurarea titlurilor de participatie care vizeaza cresterea externa. Trezoreria constituie deci, gajul flexibilitatii întreprinderii.

Conceptul de trezorerie este unul dintre cele mai greu de definit în domeniul financiar. El poate fi analizat din doua puncte de vedere si anume:

- organizatoric, trezoreria fiind un serviciu ce reprezinta o parte componenta în organigrama unei entitati economice, careia îi revin sarcini si atributii, are personal de specialitate si functioneaza dupa reguli bine stabilite;

- structural, în functie de elementele patrimoniale componente ale acesteia.

Din acest punct de vedere, trezoreria poate fi definita din doua puncte de vedere:

l) ca ansamblul disponibilitatilor ce includ lichiditatile din: casierie, conturi de la banci, acreditive, conturi alimentate special pentru carnete cec cu limita de suma si titluri de plasament susceptibile de a se transforma în bani;

2) ca diferenta între:

- necesarul de active circulante (NFR) si fondul de rulment (FR)

- încasari si credite bancare pe termen scurt

NFR = FR + CT => CT = NFR - FR

Într-o acceptiune globala, trezoreria se poate defini ca diferenta între active le si datoriile a caror lichiditate si exigibilitate sunt imediate.

Puterea de cumparare la nivel macroeconomic este rezultatul eforturilor individuale conservate de fiecare firma în produsele si serviciile sale. Puterea de cumparare reusita de o firma depinde de urmatorii factori:

- calitatea procesului de transformare - conservare (productie, consum), dar si de calitatea resurselor financiare atrase prin repartitia financiara;

- obiectivitatea activitatii de evaluare a produselor si serviciilor (pret, respectiv tarif).

În ambele cazuri pot aparea abateri cu efecte negative asupra puterii de cumparare a întreprinderii si mai departe, asupra puterii de cumparare la nivel national. Astfel, abaterea de la valoarea reala conservata în produsele de productie si prin indisciplina muncii si reducerea calitatii, face ca în bunurile rezultate la un pret constant, valoarea efectiva sa se reduca. Aceasta abatere poate fi cauzata si de inflatia ascunsa în produsele si serviciile care intra în aceste procese.

Plata lor trebuie însotita de o analiza si receptie calificate, pentru a constata corelatia dintre pretul platit si potentialul sau valoarea reala cuprinsa în serviciile si produsele cumparate pentru productie sau consum.

Obiectivitatea activitatii de evaluare este si ea afectata de influenta unor procedee care sfideaza legile pietei, mai ales în prezent, când în tara noastra concurenta este departe de a fi realizata la cote suficiente. Monopolul producatorului dar si specula intermediarilor face ca pretul sa creasca, fara o corespondenta în privinta valorii reale din produs sau serviciu, reducând puterea de cumparare la nivelul întreprinderii.

Rolul serviciului financiar, în faza de proiectare si de executie, se concretizeaza în masurile de control si reglare privind corectitudinea intrarilor, transformarilor si conservarilor de potential prin productie si consum, precum si în privinta evaluarii obiective a bunurilor livrate.

Printre obiectivele sale, se pot mentiona urmatoarele:

- evitarea pierderilor zilnice de valoare, fapt care necesita o buna cunoastere a conditiilor de creditate impuse de banca, a sistemelor de preturi si tarife si negociere;

- obtinerea de credite în conditii de minimizare a costului capitalului de împrumut;

- asigurarea "soldului zero" al trezoreriei - când a fost realizata la timp fuziune a conturilor prin compensarea soldurilor creditoare cu cele debitoare si s-a reusit reducerea finantarilor în perioade de excedente de fonduri sau au fost utilizate cele mai ieftine credite, în perioada de deficit de trezorerie

- utilizarea într-o maniera profitabila a fondurilor, în sensul ca trezorierul are sarcina obtinerii celui mai bun plasament al disponibilitatilor banesti excedentare, în vederea degajarii unui profit maxim.

Gestiunea de trezorerie ocazioneaza interventia simultana, atât a deciziei de finantare, cât si a celei de plasament. Daca trezoreria este pozitiva alegerea formelor de plasament pe termen scurt va fi prioritara; spre deosebire, când trezoreria este negativa, accentul va cadea pe alegerea modalitatilor de finantare pe termen scurt.

Gestiunea trezoreriei actioneaza în urmatoarele trei directii componente

fundamentale si anume:

l) accelerarea încasarilor si reducerea fondurilor neutilizate existente în conturi bancare;

2) alegerea mijloacelor de plata adaptate nevoilor întreprinderii;

3) optimizarea trezoreriei.

Accelerarea încasarilor este o preocupare care începe înca din faza de negociere a contractului economic, moment în care se stabilesc termenele si instrumentele de plata ce se vor utiliza. Furnizorul poate actiona în directia accelerarii creantelor de recuperat, cointeresând clientii sa plateasca mai repede, oferind în schimb bonificatii sau cote de rabat înca de la efectuarea livrarilor.

Alegerea mijloacelor de plata urmareste selectarea instrumentelor de decontare si a termenelor reale• de plata adecvate necesitatilor întreprinderii. Procesul de alegere corecta poate avea ca efect fie accelerarea intrarilor de fonduri, fie amânarea termenelor de plata. De exemplu, plata cu cecuri efectuata de un client, nu înseamna ca furnizorul poate dispune imediat de suma respectiva. Între ordinul de plata dat bancii de un client si înscrierea sumei respective în contul furnizorului, se scurge un anumit interval de timp, numit în literatura de specialitate, float.

Acest termen reprezinta numarul de zile în care banii se gasesc în circuitul postal si bancar. Altfel spus, float-ul reprezinta ansamblul sumelor intrate în sistemul bancar, fara a fi aparut în creditul contului întreprinderii, pentru a dispune de ele. Float-ul depinde de elementele materiale si administrative, durata circuitului postal al documentelor, practica bancara si numarul zilelor de banca. Zilele de banca apar ca urmare a datei calendaristice folosite de banca pentru înscrierea în cont a operatiunii, în scopul calcularii dobânzii debitorului.