Impactul aderării României la UE asupra economiei naționale - integrare financiar-monetară europeană

Introducere

“Europa este ca o casa divizata. Aripa sa de vest se afla în bune conditii. Un acoperis sigur, încalzire centrala, totul stralucind de curatenie si cu tablouri noi si valoroase pe pereti. Aripa sa de est este o ruina, cu un acoperis plin de gauri, cu geamuri sparte, plina de mizerie. O astfel de constructie, fie nu va rezista de loc, fie va trebui reparata pentru a rezista multa vreme de acum înainte” (Anonim)

Aripa de vest are în componenta tari cu o economie stabila si cu un potential de dezvoltare ridicat. Aripa de est, în care este inclusa si România, prezinta o economie în tranzitie, si un decalaj major fata de nivelul de dezvoltare al Europei Centrale.

Nevoia de integrare a României în UE trebuie legata de nevoia de a realiza o crestere economica rapida pentru ajungerea din urma a tarilor avansate, corelata cu nevoia de a asigura stabilitatea sociala si politica, pornind de la starea generala a economiei.

Daca am alege un esantion reprezentativ din populatia României si am adresa urmatoarea întrebare: „Integrarea în UE este avantaj sau un dezavantaj pentru tara noastra?”, raspunsurile vor fi împartite. Unii ar considera integrarea nefolositoare, având în vedere ca România este o „tara europeana” . Altii sunt de acord cu integrarea sustinându-si optiunea prin diverse argumente. Aceasta diversitate de idei se datoreaza lipsei de informare în ceea ce priveste conditiile impuse tarii noastre la aderare, dar si atentiei exagerate acordata anumitor avantaje obtinute în urma procesului.

Procesul de integrare al României în Uniunea Europeana a cunoscut perioade de declin si ascensiune, desfasurându-se într-un mediu schimbator. Primul pas în aderarea României la UE a fost semnarea Acordului European de asociere la data de 1 februarie 1993, care avea ca obiectiv principal pregatirea integrarii. În martie 1998 se lanseaza oficial procesul de extindere a UE, proces care include si tara noastra. Deschiderea propriu-zisa a negocierilor de aderare are loc în anul 2000. Începând cu 1 ianuarie 2007 România devine membra a Uniunii asumându-si drepturile si obligatiile aferente.

Ne propunem, în ceea ce urmeaza, sa punctam conditiile care au stat la baza pactului de aderare, avantajele rezultate si eventualele inconveniente.

1. Criterii de aderare ale României la Uniunea Europeana

Primele conditii impuse unui stat candidat la aderare sunt criteriile de la Copenhaga care prevad:

- stabilitatea institutiilor ce garanteaza democratia, statul de drept, drepturile omului si protectia minoritatilor;

- existenta unei economii de piata functionale si capacitatea de a face fata presiunii concurentiale si fortelor pietei din Uniunea Europeana;

- capacitatea de asumare a obligatiilor de stat membru, inclusiv cele privind aderarea la obiectivele uniunii politice, economice si monetare.

Pe lânga acestea România trebuie sa mai respecte si criteriile de convergenta semnalate în Tratatul de la Maastricht. Tratatul cere României sa atinga anumite nivele în ceea ce priveste: stabilitatea preturilor, deficit bugetar, datoria publica, rata dobânzii si stabilitatea cursului de schimb.

Stabilitatea preturilor

În acest domeniu Tratatul impune ca rata medie a inflatiei pe ultimele 12 luni sa nu depaseasca cu mai mult de 1.5% pe cea a primelor trei clasate (ca medie aritmetica ).

Dupa 1990, odata cu liberalizarea graduala a preturilor, România a luat în calcul existenta inflatiei ca fenomen destabilizator. În perioada 1990-2000, dupa cum se poate observa si în tabelul de mai jos, inflatia în tara noastra a cunoscut variatii majore, care au avut ca principale cauze :