Impactul cheltuielilor pentru securitate socială asupra vieții economico-sociale

ASPECTE GENERALE PRIVIND CHELTUIELILE PENTRU SECURITATE SOCIALĂ

În cadrul naţional, statul este cel mai important decident politic. Pentru realizarea deciziilor publice, statul, colectivităţile locale şi alte entităţi publice ocazionează costuri financiare, cunoscute drept cheltuieli publice. „Cheltuielile publice reflectă opţiunile politice ale statului (guvernului), ele reprezentând costurile realizării acestor politici. ”

Cheltuielile publice exprimă relaţiile economico- sociale sub formă bănească, care se stabilesc între stat, pe de o parte, şi persoane fizice sau juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Conceptul de cheltuieli publice este indisolubil legat de conceptul de sector public, care poate fi privit ca reflectând tranziţii bugetare, întreprinderi publice, reglementare publică etc. Toate aceste componente sunt semnificative în privinţa ocazionării de cheltuieli care sunt menite să acopere nevoi de interes general.

Conţinutul economic al cheltuielilor publice este în relaţie directă cu folosirea finală a cheltuielilor. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitive din PIB (plata salariilor), iar altele o avansare din PIB (investiţiile în echipamente, bunuri, poduri).

Clasificarea cheltuielilor publice:

1. Criteriul administrativ- în funcţie de structura organelor şi instituţiilor publice:

- Administraţia publică centrală a statului: Preşedinţia, Parlamentul, Guvernul, Ministerele, etc;

- Administraţia publică locală: judeţeană, municipală, orăşenească, comunală;

- Administraţia asigurărilor şi protecţiei sociale de stat;

- Administraţia fondurilor speciale centrale pentru sănătate, protejarea asiguraţilor, drumuri, etc;

- Administraţia Organismelor Internaţionale: ONU, FMI, CEPTA, OSCE, Banca Mondială, etc;

2. Criteriul economic- în funcţie de destinaţia cheltuielilor:

- cheltuieli curente sau de funcţionare- asigură întreţinerea activităţii instituţiei publice beneficiare;

- cheltuieli de capital, numite şi de investiţii- dezvoltarea şi modernizarea instituţiei beneficiare;

3. Criteriul financiar- în funcţie de momentul în care se achită efectiv:

- cheltuieli definitive- salarii, burse, ajutoare sociale, etc;

- cheltuieli temporare- avansuri furnizori,etc;

- cheltuieli virtuale- garanţii de credite acordate altor agenţi economici, organisme locale, instituţii publice, etc;

4. Criteriul organizaţiilor specializate ONU:

- servicii publice generale (aparatul şi administraţia celor trei puteri în stat: legislativ, executiv, jurisdicţional);

- apărare (armată, centre militare, blocuri război);

- educaţie;

- sănătate;

- securitate socială (asistenţă, asigurări, protecţie socială);

- acţiuni economice (subvenţii, cercetare);

- servicii comunale;

- recreare, cultură, religie.

Cheltuielile pentru securitate socială fac parte din categoria celor pentru acţiuni social- culturale. Nevoile cu caracter social reprezintă o componentă importantă a politicii sociale a statelor şi presupune folosirea resurselor financiare publice în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale populaţiei, a situaţiei fiecărui individ.

Efectuarea cheltuielilor pentru acţiuni social-culturale se bazează pe concepţia „statului bunăstării” (welfare state), ale cărui principii sunt:

- garantarea unui venit minim, independent de forma de proprietate;

- creşterea securităţii sociale în special pentru categoriile defavorizate (bolnavi, bătrâni,

handicapaţi, orfani, şomeri ş.a.);

- asigurarea unui standard de viaţă ce evoluează pozitiv, pe baza unor servicii sociale

predeterminate de regimul politico-statal, de tradiţii, de nivelul de cultură şi civilizaţie

deja realizat.

Realizarea acestei concepţii generează cheltuieli social-culturale, reprezentând servicii gratuite sau parţial gratuite de care beneficiază întreaga populaţie sau o parte a ei. Importanţa acestor eforturi sociale rezidă în faptul că ele se finalizează într-un nou nivel, mai ridicat, al culturii şi civilizaţiei ce caracterizează societatea sau statul în cauză şi care, la rândul lor, contribuie la dezvoltarea economică a statului respectiv.

Nevoile cu caracter social reprezintă o componentă importantă a politicii sociale a statelor şi presupune folosirea resurselor financiare publice în scopul îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă ale populaţiei, a situaţiei fiecărui individ.

Prin cheltuielile pentru securitate socială se acţionează în direcţia creşterii veniturilor grupurilor “defavorizate” de persoane.

Cheltuieli publice pentru securitatea socială înglobează următoarele tipuri de cheltuieli: alocaţii, pensii, indemnizaţii, ajutoare în anumite condiţii pe care persoanele ce le primesc trebuie să le îndeplinească. Ele au drept scop eliminarea sau atenuarea efectelor riscurilor sociale ce planează asupra vieţii fiecărui membru al societăţii. “Riscurile sociale pot fi riscuri fizice (care afectează parţial sau total capacitatea de muncă), riscuri economice (care impiedică o persoană să exercite o activitate producătoare de venit-şomajul)